Pe la ora 4 mesajul Ro-alert mi-a întrerupt visul în care înotam în lacul de la marginea orașului împreună cu prietenii din copilărie fără nicio grijă a zilei de mâine. Căutând lopata în debara am găsit plăcuța. Am păstrat-o în amintirea lui, a celui mai bun prieten care nu a mai ieșit atunci din apă. În timpul zilei a fost cald și zăpada s-a topit. Când am văzut ce bălți erau în dreptul trecerilor de pietoni am luat plăcuța cu Scăldatul interzis și am legat-o de semafor. Am fi râs amândoi.
Radu Gosa
În fața primăriei, în cartiere. În gropile din asfalt. Ieri m-am scufundat mult peste piciorul broaștei vrând să trec pe partea cealaltă a străzii. M-am trezit cu un pește alunecos și interogativ în mâna dreaptă, alge de Berceni pe căciulă. De sub palton ceva între o meduză și un pui de pungă înveliș de shaorma extra. Cu de toate. Flora și fauna se reînchipuie înviorate, habitatul urban - tot mai nehotărât și provocator. Scăldatul rămâne interzis. De dorul verii, totuși mi-am luat colacul cu mine înspre serviciu.
Paul Dârvariu
Ochii tăi, două nestemate albastre, îmi luminează viața. Chiar așa? Da. Gura ta, boboc de trandafir înmiresmat, îmi înfierbântă simțurile. Pe bune? Da. Pletele tale, pânză de corabie misterioasă, mă îmbie într-o călătorie pe oceanul iubirii. Ești sigur? Da. Sânii tăi, două fructe paradisiace, mă scot din minți și îmi provoacă insomnii fără leac. Nu exagerezi? Nu, deloc. Pântecele tău... N-o mai scălda, Stamate. Zi mai bine că vrei să mi-o tragi. Da, vrei și tu? Nu. Folosești prea multe metafore.
