Scăldatul e interzis dar mă lăsați să beau un pic? Să gust apa asta care ne leagă, parfumul ei dulce, cum graiul ne este, și-aici și dincolo de ea. Câte suflete s-au pierdut aici înecate în lacrimi de dincolo de Prut, dar în jalea noastră? Apa asta e martor al iubirii familiei. Cred că un strop din ea îți aduce înțelepciunea strămoșilor, și-odată ajunsă la inimă, nimic nu te mai poate opri să strigi în gura mare că toți suntem unul. Te-ar auzi și unii, și alții, și ar înțelege. Blestemat e cel care desparte frați.
Radu Gramatovici
Se uitase după ea toată noaptea ca și cum ar fi fost singura fată de la bal. Nu înțelegea de ce, pentru că de obicei nu o băga în seamă. Era repezită și superficială, exact opusul lui. Acum îi părea alta. Strălucea. Când o văzu că iese, se luă după ea până la iazul în care ea păși după ce rămase goală. El n-ar fi intrat niciodată în apa aceea rece și întunecată. Ea îl observă și îi făcu un semn. El se întoarse să plece, dar se-mpiedică de plăcuța pe care scria înotul interzis. O privi lung și începu să se dezbrace.
Carmen Tot
Țiu-țiu, țiui greierele spre rădașcă, o vezi pe fata aia cum se leapădă de sine și-și caută în tău sfârșitul? Ea n-a găsit iubirea, dar nu va bate miezul nopții-n cer și-o va afla. Uiu-uiu, țipă de pe ălalalt mal un uliu: iacătă-l pe feciorul smintit ce cată cu ochii după zâne, nu știe că-i ceasul în care va scoate una din ape și a lui va fi. Vântul smuci perdeaua nopții și luna se zvârli în tău până jos, iar două trupuri se văzură plutind ca unul, căci moartea-i viață și viața-i moarte, dar iubirea e peste toate.
