Știam că e interzis în anii '80 să te scalzi în lacul Bordei. Eram rupți de căldura din iunie, în costumele albastre de PTAP, după instrucție. Oare cine le mai ține minte? Eram trei tineri dezbrăcați complet și ne-am bălăcit un picuț. Paznicii ne-au șutit hainele, frumos rânduite pe margine. Râdeau de noi la ceva distanță de locul faptei. Panta malului ne făcea să alunecăm și ne chinuiam să ieșim. Am dat un spectacol complet publicului de pe margine. Nu am realizat dacă râdeau de situație sau de cuculețele noastre.
Florina Hegedüs
A treia vacanță de vară la bunici. Cu minte și corp rebel. E timpul să dau cu mine la pace. Nu mai sunt un puști. Nici Lina nu mai este o puștoaică, am văzut-o când se scălda în râu. Mai fac ghidușii, ei îi plac, râde, dar anul asta m-am înarmat cu poezii și-i recit, în timp ce urcăm Solovanul prin ceața din zori, printre goruni. E-n fața mea și-i pot pune rime pe părul negru, pe trup. Brusc se oprește. Las-o baltă-mi zice, n-o mai scălda. Spune-mi că mă iubești, și-mi ajunge. Mă simt aiurea, cu romantismu-n gât.
Oana Jindiceanu
Așteaptă puțin să mă șterg și să pun ceva pe mine, doar nu vrei să vorbim așa, cu apa curgând șiroaie între noi. Nu mă mai grăbi atât, ți-am zis că ies imediat. De ce țipi, omule? Imediat, n-auzi? Dă-te la o parte să ajung la haine. Așa, zi acum. Buletinul. Da, nu îl am la mine, că mi-am pierdut geanta. Nu știu, că dacă știam unde am pierdut-o, nu o mai pierdeam. Logic, nu? Îți zic CNPul că îl știu pe dinafară. Nu, nu cred că e ciudat să faci o baie în fântâna de la Universitate. E chiar poetic.
