În 2008, am călătorit în Nepal, moment când am încercat să ajung și în Lhasa, dar în acea perioadă acest lucru nu a fost posibil din cauza protestelor tibetane din timpul Jocurilor Olimpice. Nepal este a doua țară (după India) care a acordat azil refugiaților tibetani; peste 25.000 de refugiați trăiesc în Valea Kathmandu și Pokhara. Din fericire, în Kathmandu am avut oportunitatea să locuiesc chiar în hotelul unei familii de refugiați tibetani, ceea ce m-a ajutat să aflu multe lucruri despre această comunitate. Am gustat din preparatele lor specifice, am vizitat câteva temple și am făcut câteva fotografii în Centrul de Artizanat Jawalakhel - o tabără de refugiați tibetani, înființată în 1960 unde trăiesc aproximativ 1.000 de oameni care își câștigă existența din confecționarea de covoare, mochete și alte produse artizanale.
Când am intrat în camera țesătoarelor, formată dintr-un șir de doamne aplecate peste roțile lor, am fost copleșit de un val de "Tashe delek!" (salut tibetan) într-un murmur vesel și inocent. Erau ca niște bunicuțe amabile aplecate asupra muncii lor, zâmbind timid când ochii noștri se întâlneau.
În octombrie 2014 m-am alăturat unui mic grup de pelerini într-o călătorie în nordul Indiei și Kashmir ajungând astfel și la Dharamshala, inima diasporei tibetane în exil unde trăiește cea mai mare comunitate tibetană din lume. Aici am vizitat câteva școli locale și am avut chiar privilegiul de a-l întâlni pe Sanctitatea Sa Dalai Lama însuși care în timpul audienței private acordată grupului nostru, m-a bătut prietenește pe umăr.
Tibetanii care au fugit în India nu sunt refugiați obișnuiți. Ei și-au găsit refugiu nu doar ca indivizi, ci ca o organizație politică națională, iar India, țara în care a trăit cândva Buddha, a fost cel mai bun sanctuar pe care sistemul politic tibetan l-ar fi putut găsi. Supraviețuirea culturii tibetane în diaspora indiană este unul dintre cele mai remarcabile evenimente ale timpului nostru, iar așezările și întreaga lor structură politico-religioasă s-au transformat și au evoluat continuu devenind parte activă a lumii moderne.
Peste 120.000 de tibetani locuiesc în Dharamshala și peste 3.000 de refugiați sosesc aici în fiecare an. Dharamshala este casa guvernului tibetan în exil și a altor numeroase alte organizații, școli și mănăstiri. Principala organizație a diasporei tibetane este Administrația Centrală Tibetană, cu sediul în McLeod Ganj (suburbie din nordul orașului).
Astăzi, după o lungă perioadă de exil, poporul tibetan trece printr-o perioadă crucială. Dintre toate provocările cu care se confruntă comunitatea tibetană în exil, cea mai importantă este vârsta înaintată a liderului lor spiritual. Dalai Lama are acum 91 de ani și mulți tibetani se tem că după trecerea sa în neființă, comunitatea ar putea pierde tot sprijinul de lungă durată care a susținut-o. Guvernul tibetan în exil, a făcut toate eforturile pentru rezolva pașnic problema Tibetului, dar nici până astăzi nu a existat încă un răspuns pozitiv din partea guvernului chinez. De aceea, ei cred că dacă aceasta problemă nu va fi rezolvată în timpul vieții lui Dalai Lama, există toate șansele ca identitatea tibetană să fie ștearsă complet.
Diaspora tibetană se confruntă acum cu un acut pericol de dezintegrare, deoarece mulți dintre exilații din noua generație au început să plece din așezările existente, iar cei deja stabiliți în vest, vor fi asimilați în cultura și stilul de viață occidental, făcând ca legăturile cu familiile de acasă sa fie din ce în ce mai fragile cu fiecare generație care trece. India este singura țară pe care au cunoscut-o vreodată. Ultima generație care încă mai are amintiri despre viața din Tibet se apropie de etapele finale ale vieții. Pentru ceilalți, tot ce știu și cunosc despre țara zăpezii și a zeilor reîncarnați, provine din poveștile spuse de bunicii și bunicile lor.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
