Lorem ipsum - ce urmează!
Călătoriile au un mod curios de a ne transforma pe toți în vânători de imagini. Unii caută apusuri perfecte, alții farfurii cu o mâncare spectaculoasă. Eu, în schimb, par să am o slăbiciune cel puțin suspectă pentru ziduri groase de piatră, turnuri ușor înclinate și locuri în care ai impresia că, dacă te uiți atent după colț, s-ar putea să apară un cavaler rătăcit sau măcar o fantomă politicoasă.
Fotografiile cu tematică medievală au ceva aparte. Nu pentru că ar fi neapărat dramatice sau grandioase, ci pentru că reușesc să prindă o atmosferă greu de descris. E acel sentiment că timpul nu s-a grăbit prea tare pe acolo. O poartă veche, o curte interioară sau o stradă îngustă par să păstreze un secret vechi de câteva sute de ani. Și inevitabil începi să-ți imaginezi povești: cine a trecut pe acolo, ce planuri se șopteau în spatele zidurilor, sau dacă cineva a încercat vreodată să fugă pe fereastră după ce a pierdut un duel... o dispută romantică sau un scandal bahic de tavernă.
Un rol special îl joacă lumina. Nu lumina perfectă și strălucitoare de vacanță, ci acea lumină ușor timidă care se strecoară printre ziduri, printre crengile copacilor sau printr-o fereastră îngustă de piatră. Uneori pare că lumina însăși spune o poveste, ca și cum ar încerca să scoată la iveală umbrele trecutului fără să le deranjeze prea tare.
Iar când apar și pădurile întunecate, atmosfera devine și mai interesantă. O potecă îngustă, copaci înalți și liniștea aceea profundă în care orice foșnet pare suspect. În astfel de locuri imaginația începe să lucreze imediat: poate pe acolo treceau cândva mesageri grăbiți, călugări în tăcere sau cavaleri care încercau să ajungă la un castel înainte de lăsarea nopții. Sau, cine știe, poate doar un pelerin înfrigurat care încerca să nu se rătăcească... exact ca turistul modern cu aparatul foto.
Probabil că, într-o viață anterioară, am fost cronicar medieval, sau poate paznic de castel, sau cineva care pur și simplu nu voia să plece din poveste.
Fotografiile făcute în astfel de locuri devin, până la urmă, mai mult decât simple imagini. Ele sunt mici fragmente dintr-o lume care ne fascinează tocmai pentru că e atât de îndepărtată și misterioasă. În ele există ceva din farmecul legendelor, ceva din liniștea pietrei vechi, din umbrele pădurilor și din lumina care se strecoară printre ele. Iar uneori ai impresia că trecutul încă respiră printre ziduri.
Și dacă, din când în când, o fotografie pare ușor misterioasă sau inexplicabilă... ei bine, asta face parte din farmecul medieval. În acea epocă, oricum totul era puțin misterios. De ce nu ar fi și fotografiile?
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
