Așa este descris, pe panouri care explică vizitatorului locul în care se află, acest ansamblu militar de frontieră (între Portugalia și Spania) excepțional, un oraș fortificat, o fortăreață incredibilă, dotată cu cel mai mare sistem de șanțuri uscate (adică, fără apă, contrar uzanțelor vremii). În mod cert, sunt și altele, adesea, asociate unor castele medievale, iar acestea, toate, cu adevărat, fascinează (Carcassonne, Petrovaradin, Kalemegdan, Nicosia, Alba Carolina, Dubrovnik, Alhambra, Suomenlinna, Kotor, Avila, Obidos, Sankt Petersburg, Heraklion, Lisabona - torre de Belem, Salzburg, Ghent, Istanbul - Rumeli Hisari, Praga, Ankara, Toledo, Edinburgh, Malbork - câteva din cele pe care le cunosc bine, aici, în lumea europeană, ori în cea turcă - ambele, atât de belicoase).
Joannes Cieremans (João Pascácio Cosmander), 1602 - 1648, matematician, inginer militar și arhitect olandez, membru al congregației companiei iezuiților. Omul acesta genial este cel care a revoluționat sistemul de apărare a castelelor, orașelor, frontierelor, ansamblurilor militare, construite, peste tot în lume (adică, da, nu doar în Europa). Gloria, însă - așa știe istoria să fie recunoscătoare, nu-i revine lui, ci este atribuită lui Sebastian le Prestre, Marchiz de Vauban, 1633 - 1707, care și-a însușit ideile și meritele olandezului, prezentându-le ca fiind ale sale, generând un stil de arhitectură militară care-i poartă numele până în zilele noastre.
Impresionantă în Elvas, dincolo de splendoarea, în sine, a orașului medieval, foarte bine conservat, pe care l-am descoperit într-un weekend binecuvântat cu vreme bună, cu pregătiri pentru carnaval, cu fosta sinagogă transformată în firesc loc de memorie pentru evreii care au locuit, secole, aici, dar, mai ales, cu toate bisericile deschise și pregătite pentru fireștile servicii religioase specifice zilelor de sâmbătă sau de duminică (deloc ușor, de altfel, să afli la ce oră vor începe acestea și cât vor dura, în diferitele parohii ale orășelului nostru de secol 16 - 18 - dar, te descurci, întrebând, gesticulând, arătând spre cer...), este existența incredibilului apeduct Amoreira, în lungime de șapte kilometri, cu o înălțime amețitoare, construit fix pentru a asigura alimentarea cu apă a orașului, și a celorlalte două fortărețe magnifice, situate lângă oraș, la Nord (Nossa Senhora da Graca) și la Sud (Santa Luzia), protejându-l și menținându-i vie măreția, pe cele două coline naturale - folosite ingenios pentru a servi, din nou, punerii în practică a proiectelor de construire și a acestor două fortărețe. Vă invit să descoperiți - există imagini, informații, filmări cu drone, aceste două superbe construcții militare, aceste dovezi ale minții, ingeniozității, efortului, credinței oamenilor care, atunci, în anii aceia de la mijlocul secolului al 17-lea, au apărat de un asediu iminent și prelungit, orașul de frontieră Elvas.
Orașul este, nici nu se putea altfel, ocrotit de UNESCO, din anul 2012. Într-o țară pe care, pentru a o vizita și pentru a o cunoaște, ai nevoie, nu ca mine, de patru călătorii distincte, ci chiar de mai multe - într-atât de bogată în valori istorice și culturale este Portugalia, prima țară din Europa care și-a stabilit frontierele de stat (în anul 1193) și pe care le-a menținut până azi. În fond, ce-o fi atât de greu de priceput? - ai nevoie de atât pământ cât îți este de folos, cât poți controla, cât nu face poftă vecinilor, cât este iubit de oameni, cât este binecuvântat de Cer, cât este util. Portugalia, cu cei 92.212 km2 a înțeles, iată, de o mie de ani, chestia asta banală. Ceea ce, nu-i așa, era de demonstrat!
