Frământați în grabă, ca niște jucării neterminate și fără un control de calitate la ieșirea în lumea asta obsedată de prea plin, oamenii suferă de golul pământului, țărâna folosită fiind adusă, cred, dintr-un pustiu. Ies prin cimitire să văd florile crescute din trupurile astea aride și mă mir câtă frumusețe dau lumii. La fel ca straturile vecinului, care-s hrănite cu bălegarul Săritei, bovina care, zice vecinul, e fătată pe 29 februarie, zi rară în calendar, dar la fel ca celelalte zile.
Andra Toropoc
La naiba cu primăvara, oricum vine abia după echinocțiu, mie mai lăsați-mi un pic de iarnă, puțină înfofoleală, zile scurte și reci să n-am timp și nici chef să ies pe străzile alea unde saltă vreo două fete vesele, cum zice poetul, eu vreau să-mi păstrez interesele și să nu mă mai azvârl ca nebunul în iureșul amăgirii din anotimpul îndrăgostirii. Bleah, ce de șnurulețe roș-albii la tot pasul, tremur și-mi bag mâinile mai adânc în buzunare, e frig, da, da, mâine se anunță înc-o zi de hiberneală.
Vero Anttheia Teodoru
Iubitul meu e scriitor îl știți și voi cu siguranță, i-ați citit opera, v-ați minunat, ați zâmbit, ați căzut pe gânduri. Gânduri mai moi, mai puțin moi. Ați ieșit din vizuină cu altă viziune pentru că asta face, îți pune mintea în funcțiune, nu te lasă așa cum ai intrat. Din lumea lui ieși altfel, mai frumos, mai limpede cu ochii mai deschiși. În contul cui să ne iubim noi, mă provoacă pe la pagina 52? Nu știu să-i răspund la astfel de întrebări, îmi imaginez numaidecât că ar fi 29 februarie și-l iau în brațe.
