Doctore, în fiecare noapte, am un vis umed cu Zeta-Jones. Mereu același. O fi semn rău? Stai liniștit, visele de felul ăsta sunt semne de vitalitate. Ia zi, Catherine era dezbrăcată? Nu-mi amintesc. În schimb, pot să-ți povestesc ce mi se-ntâmplă în vis. Se dă la dumneata? Nu, udă florile c-un furtun iar eu o pândesc dintr-un tufiș. Din spate, apare, pe neașteptate, bărbatu-său, Michael. Ea se sperie, scapă furtunul și mă udă fleașcă. Dar, doctore, pari cam obsedat sexual. Vrei să-ți recomand un psihoterapeut bun?
Loredana Stoian
Lumea a devenit un sac zgrunțuros, zgârcit cu aerul. Era prins între haos de cozi și nasuri panicate. Smuls brutal din micul univers cu granița marcată de lăbuțe blânde, unde joaca îi era potolită de băutura dulce ce picura somn cald. Sacul i-a eliberat pe un drum aspru, cu mirosuri crude și urme de pericol. Frica i-a rătăcit unul de altul. El a rămas neclintit. Și bine a făcut, căci a primit un nou univers buclat, cu mâna lipicioasă de dragoste. Un acasă care mângâie, cu râs la fel de dulce ca băutura somniferă.
Arthur Ianoși
în cana cu lipici, grăi cu grozăveală Axinte Scăpărici. Ia zi-ne, domn Alecu, ce mai lipsește, oare, să fie stabil flecu'? Stimată adunare, vă rog să luați aminte, vreo patru cuișoare și toate cele sfinte, grăi din nou Axinte. La noi la cizmărie, când îți aduci cizmuța, e mare veselie, să zică și Ancuța, șchioapătă sărăcuța. Iar cine știe Crezu, dar nu cunoaște cuiu', s-arunce prenadezu'. Zic bine, nene Puiu? Deviza noastră-i simplă, acuma eu v-o spui: Când nu mai poți deloc, hai că mai poți un cui.
