Nici nu mi se uscase bine vopseaua la ștangă că mi-au și pus diagnosticul. Probleme cu frânele. De aici mi s-au tras toate belelele. Pentru că, vedeți dumneavoastră, mă desfrânez des. Iar asta e o filozofie tare păguboasă, mai ales dacă ai motor de mașină de curse și caroserie de tractor. Orice aș fi făcut, nu puteam ține brazda dreaptă și o luam aiurea pe arătură să fac opturi în tarlaua vecinei. Defect de programare, au spus la service. Să-l dăm la casat. Am fugit, firește. Mai am mult până la finish.
Cecilia Fofiu
Șontâc, târzior, vine și lelea Ană la slujbă. Uitată de Dumnezeu pe aici, uscată iască, mijește roată. Bate trei cruci largi trosnind din coaste. Se așază cu icnet mic pe scăunașul cioplit cu meșteșug de flori și păsări de omu' ei, dus la cei drepți. I-a îngropat pe toți din neam. Și dintre megieși. Se roagă amarnic pentru hodină. Să n-o mai vadă, în colț sub cerine, cu fleanca hâdă, călare pe o bute, cum îi rânjește. Să nu o mai audă cum îi făgăduiește, noapte de noapte, că nu e aici capătul. Orișicât s-ar ruga.
Clara Marinescu
Coarda de siguranță se răsucise pe degetele deja învinețite de frig. Se balansa la mila vântului și nu știa dacă să se roage să fie salvat sau să își dea drumul în hău. Genunchiul drept, zdrobit de la căderea de mai devreme, pulsa dureros. Respira în doze mici, nu știa dacă mai e timp pentru încă o inspirație. Acum o zi mânca lasagna. Își iubea soția și îi promisese o călătorie în Maldive, după ce se certaseră că nu se lăsase de țigări, așa cum promisese. Culmea. Nu ele aveau să-i hotărască sfârșitul.
