Când a murit tataie Gogu, Iliuță avea patru ani. L-au dus la tușa Marga, să nu vadă copilu' mortu-n casă. I-au zis că tataie a plecat la stână să aibă grijă de oi și că s-o întoarce el în iarnă. După datină, au acoperit oglinzile cu cearșafuri albe, să nu se-mpiedice și să rămână prins în ele sufletul lui Gogu. Au uitat de oglinda din baia mică. După înmormântare, l-au adus înapoi pe Iliuță. Cum copiii sunt slobozi la gură, a spus că l-au păcălit că tataie a plecat la oi. Cică-l văzuse el în oglindă bărbierindu-se.
Dan Banu
I-a lăsat și pe ăștia și s-a dus să antreneze dincolo. Nu știu ce nu i-a plăcut, mojicia suporterilor, terenul greu, atmosfera incendiară. A zis că la ăilalți o să fie mai bine și că e bună o schimbare. I-au pregătit deja loc cu soare pe un nor rozaliu și l-au primit cu surle și trâmbițe. Cum îl știu eu o să se bage și peste echipa adversă, ăia în negru, să le explice că 4-3-3 nu merge când nu ai vârfuri. Și de arbitru o să se ia, ce Dumnezeu, roșu lu ăsta micu care e tot numai aripi și zulufi?
Monica Liana Radu
Nasrin ridică ochii spre cer. E greu și smolit, ca-n sute de alte nopți, dar dinspre marginea orașului se simte respirația calmă a nopții. Ar fugi într-acolo, dar picioarele îi stau împotmolite în noroiul cleios. Se gândește la bicicleta veche din magazie. Fusese a bunicii Layla, doctorița. Bunica s-a dus, dar bicicleta a rămas. Nasrin visează să zboare spre stele cu vântul în păr. O pală de vânt mușcă din iarbă și îi smulge burqa de pe pulpe. Închide ochii și se înfășoară strâns, înfiorată.
