va fi o după-amiază de zi fără nume
ziua cea singură,
zi în care te naşti
comentariul unei curse de formula 1
în apartamentul vecin
singură vei fi în camera blândă
cu draperiile trase
peste urme de lovituri
pisica va privi fix pe rând
şopârlele amintirilor înghesuite în tavan
icoana, clopoţelul, zâmbetul lui Harvey Keitel
cutiile cu scrisori aşezate
vei întinde mâna şi vei apuca
un cd la întâmplare
"famous blue raincoat"
sărbătoarea zilei în care te-ai născut
dansând încălţată în cei mai frumoşi papuci
pe covorul murdar de sângele
unor amintiri minunate
totul va atârna acordat preţ de o după-amiază
deasupra a toate o pisică încolăcită torcând
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate