Când eram mic, ridicam tricoul, o lăsam să cadă pe trotuar și jucam fotbal cu ea, mă certa mama că o aduceam acasă plină de noroi, o băga la mașină, a doua zi o lua de pe sârmă și mi-o înfigea la loc. Mai târziu, i-am oferit-o unei tipe drept cadou, mi-a trimis-o înapoi într-o cutie când ne-am despărțit. A fost pe rând opritor de ușă, flexor de antebraț, fluturaș de badminton, suport pentru ou fiert, perniță pentru ace de cusut. Am aruncat-o-n mare, și acum copiii o aud bătând în fiecare scoică.
Dan Banu
Prima a fost varză. S-a înmuiat la gânguritul copiilor, la cântecul păsărilor, la foșnetul frunzelor zăpăcind liniștea pădurii. A ars când s-a măritat Mia, când a născut primul copil, apoi pe al doilea, când au făcut pojar amândoi. Și febră mare. S-a rupt în bucăți mici cum se rupe ochiul în lacrimi pitice sau speranța în secunde istovitoare. Din cauza ei am stat prin spitale, mi-au despicat trupul. Le-am cerut doctorilor ca a doua să fie de piatră. Și să n-o mai pună în piept, s-o așeze la cap.
Clara Marinescu
Aș fi putut să-l mint. Aș fi putut să-i stârnesc câteva regrete spunându-i că Dumnezeu m-a dat lumii acesteia cu două inimi, de aceea simt dublu, de aceea cer pe măsură, nu am eu nicio vină, mereu a mers scuza, câți bărbați n-am înduioșat cu explicația asta. Nu știu ce m-a făcut, totuși, să-mi dau seama că de data aceasta, scuza cu inima dublă nu ar mai fi credibilă. Așa că am schimbat placa și i-am explicat că e logic că, având două inimi, e absolut normal să iubesc două persoane diferite. În afară de el.
