În dimineața-n care Dumnezeu trimise noua scriptură, aceasta căzu din cer - un nor de fluturi albi - și se așeză pe masa din piață. Spre seară, orbul satului atinse din greșeală paginile. Văd, spuse, deși ochii-i rămăseseră albi ca varul. A văzut timp de trei zile, apoi, ușurat, își recăpătă orbirea. Lumina doare prea mult, mărturisi el. De atunci cartea a rămas pe masă, neatinsă, dar în fiecare dimineață o poți găsi deschisă la altă pagină. Poate-i vântul, poate-s morții, poate viitorul care nu mai poate aștepta.
Luchian Abel
Să nu ai alte femei în afară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit când te bărbierești pe jumate adormit. Să nu-mi iei numele-n deșert, că nu suport căldura. Adu-ți aminte de ziua mea chiar dacă-i pe 29 februarie. Cinstește-l pe socră-tu cu o bere când mergem în vizită, nu fii scârțar. Să nu ucizi motanul când stau mai mult la mani-pedi. Să nu fii des frânat din a-mi lua cadouri. Să nu furi alte inimi. Să nu poftești la cofetărie că iar ai glicemia mare. Ți-am lipit pe frigider, fug la muncă, pup.
Dorin Vasile
După ce mi-am îndeplinit dulcea datorie față de patrie, am pășit pragul facultății cu speranță și entuziasm. La primul curs, profesorul a trântit pe catedră o carte groasă cu coperți gălbui. Vedeți, asta este biblia voastră. Dacă vreți să vă salvați sufletele, trebuie să o devorați din scoarță în scoarță. Așa am făcut. Nopți nedormite și ore îndelungi la bibliotecă. Mândru, i-am prezentat rodul muncii. M-a privit lung, apoi a scos din geantă altă cărămidă. Bine, acum ia și lucrează partea a doua.
