Bărbatul stă toată ziua pe canapea și mută pătrățele. Uneori înjură când rămâne un gol. Aseară, mă dezbrac și mă așez în fața lui. Îi iau consola din mâini, mă întind pe covor, și pornesc jocul. Un pătrat îmi acoperă sânul stâng. Două, îmi cad peste stomac. Alte forme mi se lipesc de coapse, de șolduri, între picioare. Hai, îi spun, fă o linie perfectă. Și-a strâns lucrurile și a plecat. Mi-a spus că nu poate sta cu cineva care strică jocul. Acum, în fiecare noapte, înainte să adorm, las un gol în pat, lângă mine.
Ana-Maria Butuza
Vineri, ora 13:00. Intru la Contabilitate: doamna Reti joacă Solitaire, colega - Tetris. Trec pe la Juridic, dar domnul e absorbit de consola fiului său. E deja zăpușeală. Merg la Secretariat după apă; Leti, concentrată, învârte piesele, le aliniază și le coboară în linii perfecte. Nimic nu e perfect, îi spun, dar n-are cine să audă. Scot o sticlă din frigider și intru la Director. E gol. Mă așez pe scaunul lui, cu picioarele pe birou, și deschid un joc pe telefon. Până la urmă, e vineri și weekendul e aproape.
Iulia Stavre
Rafael porni către cer pe cărarea mărginită de nori, o zi străbătu munții sacri, o alta și o noapte trecu de furtuni, în zorii zilei a treia ajunse la Porți. Cu greu a convins Sfinții să îi permită să intre la El. În încăperea plină de Lumină, cu privirea în jos, zise, Doamne, ajută-mă, eu nu reușesc să-i întâlnesc. El zâmbi, își potrivi ochelarii, privi în monitor și ticlui coincidența. Ea a căzut de pe bicicletă în fața lui, în dimineața când el a ieșit la alergat pe faleză. Marea nu avea valuri.
