Greu de crezut, dar oamenii nu mai aveau niciun rost în lume. Li se promisese venit universal, însă totul părea acum o glumă, pe o planetă bântuită de foamete. Cum să te pui cu roboții, mai întreba câte un amărât prin bodegi, cu paharul de rachiu în mână. Nimeni nu-și mai amintea cine avusese ideea înlocuirii totale. Cert era că mașinile nu se pricepeau la arte, însă dacă din moși-strămoși lucraseși în fabrică, nu te apucai peste noapte de teatru. Oamenii erau prea slabi pentru muncă și prea goi pentru frumusețe.
Ana-Maria Butuza
Pune un tacâm în plus, mi-a spus mama, și un pahar cu picior, din serviciul bun. Rămăseseră patru din șase. Și nu întreba nimic, a adăugat când am deschis gura. Alt domn. Al treilea pe luna asta. A băut încet, privind în jur. M-a măsurat altfel decât ceilalți. Îmi face bine la digestie, a spus, cerând încă un pahar cu vin și mama l-a servit neobișnuit de binevoitoare. Mi-a făcut semn și i-am lăsat singuri. Mai târziu, domnul și paharul dispăruseră, iar mama ștergea gresia în jurul unui sac negru.
Amalia Melnic
Drona zbura deasupra noastră. E timpul Apocalipsei, mi-a spus. Ai citit Biblia? l-am întrebat. Nu, doar ziarul de azi, a spus. Cum vrei să-ți petreci ultimele clipe? l-am întrebat. M-a luat de mână și m-a dus într-un bar. Merge o băutură și pe vreme de pace și pe vreme de război. Am comandat amândoi Sangria. Nu m-aș fi gândit că vom petrece sfârșitul lumii împreună, am zis. Dimpotrivă, e tot ce mi-am dorit vreodată, a zis în timp ce mai comanda un pahar. Nu vom fi iubiți, nu vom fi soți, doar beți în ultima zi.
