Un pahar, la final. Fusesem rugat să golesc două damigene de vin, cu furtunul, să-l pun în sticle. Inginer electronist, slăbuț la mecanica fluidelor. Am pus în sticle dar am mai scăpat și pe gât. După ce-am terminat, mi-am pus și eu un păhărel. A fost cireașa pe tort. L-am băut și apoi și m-am scuzat în jur că sunt obosit de atâta efort de sucțiune. M-am dus să mă spăl pe dinți, m-am împiedicat și am căzut cu fundul în cadă și cu cracii în sus. Am râs copios de mine, mi-a fost rușine, dar a doua zi am fost limpede.
Caterina Tudorache
Vântul deschise ușa. În prag, Ion stătea nemișcat. Ai venit? Ion dădu din cap, de parcă nu era evident că este acolo. Cei din casă tăcură. Era mama mea. Chiar dacă m-a alungat, am iubit-o. A avut lumânare? Un bărbat oftă. Maică-ta v-a crescut singură. Nu știa ce e aia bine. Am crescut săraci, murim săraci. Cu ce rămânem? Hai intră. Marie, mai adu un pahar. Ia Ioane. A fost o femeie de nădejde. Ia și niște brânză. Marie, adu și o farfurie. I-o fi foame, că vine de departe. Își făcură cruce. Să îi fie țărâna ușoară.
Camelia-Monica Pătru
Merg des la târgul de vechituri. Ai mei cred că mă pasionează obiectele de artă și întreabă cât mai valorează un radio rusesc sau un ceas fără limbi. Mă duc pentru bătrânul care vinde cărți la kilogram și povestește viețile oamenilor morți, de parcă i-ar fi cunoscut personal. Bem cafea în pahare de plastic și vorbim despre lume. Cumpăr câte o carte doar fiindcă a ținut-o cineva în mâini acum 50 de ani. Acasă le înșir pe raft și mă prefac cult. Mai cer un pahar în plus, ca să mă umplu de istorie.
