Cu prosopul pe brațul stâng turnam cabernet în paharele de pe masă. Mai rămăsese un pahar când am terminat ultima sticlă. Din bar. De sub bar. Din pivniță. Șeful mereu zicea că vinul are gustul etichetei, așa că am turnat o fiolă de merlot în cea de cabernet, i-am pus dopul, m-am prezentat înapoi la masă, am destupat sticla cu un mic pocnet și am turnat de-un deget în paharul gol. Clientul a studiat vinul la lumina chioară, l-a învârtit în pahar, l-a gustat plescăind din buze și a înclinat mulțumit din cap: Toarnă.
Siranuș Hakobian
E boală grea, fraților, și dacă o ai, nu mai scapi de ea. La început au fost lingurițele de desert. Cred că toate restaurantele mă știau. Ca prin vis, înainte de venirea notei de plată, strângeam lingurițele și le puneam liniștită în geantă. E un gest mecanic, eu doar ce mă trezeam acasă cu două lingurițe în poșetă. Apoi am trecut la tacâmurile de pește. Astea chiar îmi trebuiau, că nu aveam acasă. Boala s-a agravat, mă trezesc cu pahare în poșetă. Chiar e grav, imaginați-vă să se spargă între rujuri și pudrieră.
Alexandrina Deaș
Pentru apă, pentru vin, pentru șampanie. Le număra în gând. Nu și-ar fi imaginat că, la anii ei, va ajunge din nou în fața unei comisii de examen. Puteți începe când doriți, spuse unul dintre examinatori fără să ridice ochii din dosar. Inspiră adânc și începu să așeze paharele pe masă. Gesturile îi deveneau sigure. Știa fiecare distanță și regulă învățate nopți la rând. Când termină, observă că îi rămăsese unul pe tavă. Îl privi pierdută înainte să înțeleagă că numărase și locul soțului mort cu un an în urmă.
