Am pitici

Am un turn de control în cap; sediul Ipohondria SRL., unde locuiesc piticii paramedici. În timpul zilei, sunt simpatici. Maxim îmi spun să facem cure cu fier sau calciu, mă pun să urmăresc canale, pagini unde pot să citesc articole despre sistemul nervos și relaxarea lui, chestii, faze. Au reguli. Știu că nu mergem la doctori când vor ei, nu facem programări compulsive, nu ne sunăm doctorița de familie oricând și oricum, nici măcar nu pomenim cuvântul google și până și chat gpt are o setare făcută prin care i-am interzis să poarte discuții cu mine despre senzații și închipuiri, venite sus pe goarnă de la piticii paramedici. Care sunt mulți. Unii sunt panicați, alții pun diagnostice, alții doar își rod unghiile, alții fac tămbălău; e-nchis la prăvălia cu păreri medicale. Ei știu asta și când le-o zic se plictisesc și mergem mai departe. Deci dacă în timpul zilei pot să-i gestionez, beleaua vine când mă ia din somn. E piticul paramedic șef, cu mustăcioară și credibilitate; pur și simplu are o forță de a argumenta care mă lasă paf. Nu e isteric, ca piticul paramedic delegat pentru sindromul vinovăției, care mă pune în fiecare seară să promit că de mâine ne lăsăm de fumat sau ne facem iar analizele medicale. Nu, ăsta e chiar mișto. Pare că știe lucruri, futu-l în gură.

Azi noapte mi-a amorțit mâna în somn. În mod normal oamenii nici nu simt, sau nu se trezesc din cauza asta și în niciun caz nu se gândesc că mor. Dar la sediul central s-a dat alarma, call-center-ul s-a activat; consola de păreri era pe roșu.

(P - paramedic, C - eu)
P: Dormi?
C: Dorm.
P: De ce.
C: Că dorm.
P: Ți-a amorțit mâna.
C: Am dormit pe ea.
P: Și dacă -
C: Nu.
P: Nu infarct, dar -
C: Dorm.
P: Încă e amorțită -
C: Las-o, dom'le așa, amorțită.
P: Zic că -
Pauză.
P: Alex doarme.
C: Doarme, da.
P: Mhm.
Pauză.
P: Circulația.
C: Săptămâna asta mi-ai zis că am: tensiune, anemie,
P: Cu anemia am dreptate.
C: O răceală degenerativă în sinusuri, fute-te-aș, așa mi-ai zis, nu există așa ceva -
P: Ba da, poate fi -
C: Unde? În ce manual?
P: Dacă știu io...
C: DORM.
P: Păi dormi, dormi. Și dacă -
C: Taci.
Pauză.
P: Trebe să întinzi mâna, ca să circule sângele.
Pauză.
P: Ai colesterolul mare. Poate ți s-a blocat sângele.
C: De la colesterol? Noaptea, în somn?
P: Unii mor în somn.
C: Ieri am alergat cinci km.
P: Și? Io zic de acuma.
C: Nu mai e amorțită mâna.
P: Și dacă te ia iar?
C: E-nchis la prăvălia cu păreri medicale. La revedere.
Pauză.
P: Mâine ai spectacol.
C: Așa.
P: Tre-să dormi.
C: Asta zic și eu.
P: E 2 dimineața. Dacă nu dormi -
C: Dacă nu dorm, ce?
P: Zic și eu.
Pauză.
P: Nu e prea bine.
Pauză.
P: Ai muci.
Pauză.
P: Și o tuse stranie.
C: Pentru că am o răceală degenerativă. Taci în pizda mă-tii.
Pauză.
P: E cinci dimineața.

Între două și cinci dimineața, calupul ăsta s-a reluat în buclă, pe repeat.

Mă trezesc. Îmi pun o meditație ghidată. Cu greu, se face liniște în turnul de control. Până să adorm eu, piticul paramedic sforăie cu un manual de medicină idiot în brațe. Dacă n-aș avea umor, vai de curu meu ar fi.