Volio Bosnia

În videoclipul melodiei Himna Generacije de la Dubioza Kolektiv există o bucată memorabilă în piesă. Se naște un protest spontan împotriva sistemului și când lumea fuge pe străzile orașului Sarajevo dau de un imam, un preot ortodox și unul catolic, care când văd mulțimea o iau la fugă.

Asta-i Bosnia și Herzegovina. O țară împărțită în două, dar de fapt, împărțită în trei. O țară cu un președinte pentru fiecare etnie și o țară care încă suferă din urma războiului din anii '90.

Dacă te uiți la fotbalul bosniac recunoști imediat etnia fiecărui club. Echipele croate au tabla de șah roș-albă, echipele sârbești folosesc literele chirilice, iar echipele bosniace folosesc alfabetul latin și niciun semn etnic distinctiv. Ajunge că folosesc celelalte.

Cam așa e și naționala Bosniei. Un blender etnic. E o națională născută (și) din cenușa războiului. 17 din cei 26 de jucători bosniaci sunt născuți în afara granițelor statului pe care-l reprezintă.

Suferința de acum 30 de ani a construit echipa de azi. Bajraktarevic, jucătorul lui PSV care ne-a bătut cu o execuție spectaculoasă, e născut în Statele Unite ale Americii și putea să-i reprezinte și pe yankei. A ales totuși patria părinților lui, părinți care au fugit din Srebrenica în anii '90.

Povestea lui Esmir e și povestea altor colegi de-ai lui. E și povestea Bosniei. Să nu vă mirați că diseară o să fie mai mulți bosniaci decât canadieni în tribune. Cu siguranță vor face mai multă gălăgie decât gazdele.

Pariul meu e că Bosnia se va simți acasă în toate cele 3 meciuri de grupă pe care le va juca.

"I am from Bosnia, take me to America". S-a cântat, acum o să se joace și pe teren.

Notă: Bosnia și Herzegovina joacă în grupa B, alături de Canada, Elveția și Qatar.