Mă întrebam și eu demult unde își găsesc drum bătrâneii, cu noaptea-n cap. Râdeam cu dragostea despre posibile destinații. Apoi am îmbătrânit. Trezit la 5 și sporovăit despre ziua de ieri, plecat la pâine, savurat cafeluța în doi și-apoi mic-dejunul mereu împreună. Elixirul împreună a dispărut subit, c-așa a vrut Dumnezeu și căutam orice, numai să nu stau singur. Să merg pe jos este pentru mine despre putință, nu despre trebuință. Suntem mulți așa, pe străzi, mergând fără scop aparent. Tânjim după un bună ziua.
Ana Maria Dobre-Nir
Un ochi de cer, un zâmbet de copil, o îmbrățișare dată cu dor, valurile mării, cerul înstelat. Dau pagina. Suspin. Iau o gură de cafea și continui să scriu. În fiecare zi voi învăța ceva nou, voi întoarce și celălalt obraz, voi săruta din nou. Mă opresc și gust din cireșele care-mi amintesc de copilărie. Mai stau așa câteva minute, apoi îmi pun caietul în geantă și pornesc la drum. Toți cei pe care i-am iubit nu mai sunt aici. Am un rost, am un rost, îmi șoptesc, gândindu-mă cum o sută de ani au trecut într-o clipă.
Ana Ludușan
Trăiesc în cea mai bună dintre lumi, sunt cea mai frumoasă fată, iubesc cel mai frumos bărbat, mă îmbrac doar de la Paris, urmez cele mai bune școli, sunt cel mai reușit exemplar al omului nou. Mă trezesc deodată cu un ghiont în șale, supraveghetorul țipă la mine: cine a făcut avortul, cine ți-a făcut copilul, văd stele verzi, doctorul urlă: nu mai e timp, supraveghetorul răcnește: după ce mărturisește. Cad în infern. Plutesc în cea mai bună dintre lumi, sunt cel mai reușit exemplar al omului nou? Vând vechituri în piață.
