Aude vocea celui care i-a fript nopțile, care i-a aprins creierii, care a cuprins-o în Nights in White Satin: te iubesc, dar nu vreau copilul. Se răsucește, deschide poșeta, nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul sare la ea poruncindu-i: sus pe masă. E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, dintr-odată i se face cald, zgomote metalice, monosilabice: o valvă, seringa, chiureta. Vorbele s-au uscat în gât, soarele a dispărut, un sicriu alb, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi: draga mamii.
Marina Borzescu
Oprește-te, altfel trag. Tânărul se lăsă în genunchi, tăcea. Polițista respira greu, se aplecă și dintr-o singură mișcare îi smulse masca de pe față. Tu ești? Părea neverosimil, pentru o clipă simți ezitarea, ar fi vrut să arunce pistolul, să-l întrebe de ce. Ridică-te și fără prostii. Alix, nu se poate, îi răspunse bărbatul pe un ton rugător. Ea îl respinse: taci și întinde brațele. O lacrimă îi căzu din ochiul stâng, îi fixă cătușele și pentru ultima data îi vorbi: Te iubesc, dar nu îndeajuns, hai, urcă în mașină.
Monica Bologa
Am mai iubit vreo treizeci de bărbați. Și cu ce m-am ales? Cu perne îmbibate în lacrimi. Acum m-am îndrăgostit de tine, al 31-lea. Cred că sufăr de ceva. Prea ușor și prea repede iubesc. Cu câți dintre cei 30 ai făcut sex? Cu toți. Poate confunzi iubirea cu altceva. Cu ce? Cu atașamentul? Îl caut pe tata în fiecare bărbat? Sau mă crezi vreo nimfomană? Cine punea punct relației? Eu. Ca să n-o facă ei. Nu vrei mai bine să continuăm discuția în dormitor? Nu, ședința de astăzi s-a încheiat. Ne vedem săptămâna viitoare.
