Când am vrut să-ți fiu coleg de bancă, ai zis că nu vrei să stai cu un bondoc. M-am așezat în spate să-ți admir zulufii. Când ți-am dedicat o poezie, ai râs de mine. Ți-am trimis și altele, dar m-am semnat Radu. Când ai dat la Litere, te-am urmat. Eram singurul băiat din an. Mă băgai în seamă doar când îți făceam temele la seminar. Când ai zis da, eram acolo. A fost ca un pumnal în piept. Acum, când Radu ți-a dat papucii, cauți un umăr pe care să plângi. Dar eu vreau să schimb direcția. Am obosit să tot aștept.
Ana-Maria Butuza
nu-i nevoie să mă întrebi din oră în oră. Vezi doar ce înfundat mi-e nasul și ce gât inflamat am. Abia vorbesc, iar tu insiști să stăm sub teiul înflorit, când știi că sunt alergic la polen. Uite cum m-au mușcat idioatele astea de furnici și deja e prea cald, iar ție îți arde de amor când pe cer nu-i niciun nor. Ptiu - am început să vorbesc în versuri de când cu picnicul tău și, peste cinci minute, începe meciul la televizor și încă n-ai desfăcut caserola cu plăcintă. Singurul lucru bun din tot chinul ăsta.
Vero Anttheia Teodoru
vreau să pleci. Și-a strâns lucrurile cu nodul în gât și a ieșit pe ușă în liniște, fără întrebări. Simțea că se întâmplă ceva de câteva luni, dar nu înțelegea ce anume. Și-a reluat locul în căminul studențesc scufundându-se în studiu. A terminat facultatea, masterul, doctoratul, n-a mai știut nimic de el, dar n-a uitat ce au trăit. Înainte de a deveni doctor în fizică a primit un mail. Sunt în Germania. Medicii de aici dau de înțeles că n-aș mai avea mult. Bucură-te de viață. Ne vedem dincolo.
