Te îmbrățișez pentru ultima dată. Mai bea câteva guri de lapte, apoi te las la ei. Mâine trebuie să mă duc acolo, am promis. M-au ajutat cât au putut, au îngăduit să stau și să te serbez de un an. Hai, mai bea puțin lapte. N-o să mai știi de mine. Trebuia să-l omor. Pentru tine. Pumnii lui peste obrajii mei, da, dar nu și peste ai tăi. Am ales o familie bună. Au promis că nu-ți vor spune niciodată. N-o să știi de mine. Gratiile mă vor țintui, dar iubirea tot trece prin ele. N-o să știi. Te iubesc.
Camelia-Monica Pătru
îți scriu și stau aplecată deasupra hârtiei, palidă de așteptare, cu palmele umede la gândul că vei desface o versiune a mea pe care n-am avut curaj s-o spun. Aș vrea să mă topesc în brațele tale, fără îndoială, fără distanța care mă face să fiu cuminte când, înlăuntrul meu, nu sunt deloc așa. Ca o înghețată uitată în soare aș renunța la formă doar ca să ajung în tine, inevitabil și deplin. Te vreau în spațiul dintre respirații, în pauzele dintre cuvinte, în locurile în care nu mă mai controlez.
Dorin Vasile
Mi-a venit în bucătărie, când nevastă-mea cocea niște ardei. Mă usturau ochii și a ieșit din prima, cum ies numai durerile adevărate. Noroc cu mama-mare, care mi-a dat banii pentru videoclip. La filmare, nea Costel a adus niște paparude și mi-a zis să umflu burta când mă filmează din lateral. Am cântat Te iubesc, dar mă însor cu alta. Bombă. Acum mă cheamă lumea la nunți. Strigă toți și miresele plâng la refren, ca și cum ar fi vorba despre ele. Iar punctele alea de la final nu mai sunt ale mele.
