Tac'to mare o să cosească lucerna din deal, că e mare. Poate veniți să ne ajutați să o strângem, săptămâna viitoare. Se anunță ploi, o băgăm și în pod. Îmi face semn să mă apropii, de unde scoate două căpșuni atât de roșii încât le și simt aroma, doar mirosindu-le. Ne așezăm sub socul mare, trăncănind. Vântul adie, pare că plouă cu flori mici, albe. Mi se prind in păr. Admir cu nesaț iarba din curte, verdele mi se strecoară în suflet. Și cum îmi răsfir desculță degetele de la picioare, simt că aici e locul meu.
Vlad Mușat
Am fost prizonier. Scopul țării a fost să câștige Premiul Nobel pentru Pace. Președintele nu accepta încă un eșec, deși, în acel moment, era în război cu toată lumea. Fără să se încheie conflictele e imposibil. Totuși, mi-a venit o idee care l-a ajutat: i-am capturat pe membri Comitetului Nobel din Norvegia și i-am amenințat cu moartea. Au acceptat propunerea, doar că povestea nu s-a terminat aici. În timpul ceremoniei de decernare a Premiului Nobel pentru Pace, președintele nostru a fost asasinat.
Rozalia Cristea
Se închid granițele, se anunță pe fiecare canal TV. Covidul e de vină, se tânguie Alin în fața unui pahar de țuică, stând singur la o masă în birtul satului. Dacă nu venea el, acum eram departe, eram cineva. Așa, rămân un țăran sărac. Toți ceilalți, se opresc din poveștile lor, pentru că rar îl aud vorbind. De când i-a plecat nevasta dincolo la muncă, parcă a muțit. Tocmai când i-a găsit și lui de lucru, iar el a vândut animalele ca să aibă bani de drum, nu mai poate pleca și se pune pe jelit de ți se rupe inima.
