O Spanie lipsită de strălucire cum nu am mai văzut de mult. Ce zic eu strălucire? O Spanie lipsită. O lipsă de Spanie. Și Vozinha, portarul care la 40 de ani se prezintă în fața întregii lumi și ne învață să îi pronunțăm numele. De la 60.000 de urmăritori, tăicuțul cu 7 parade de senzație în meci ajunge la peste 6 milioane, apoi la peste 9 milioane. Asta cam spune totul despre meciul Spania - Capul Verde încheiat 0-0, care sunt sigur că a trecut pe pastile mulți pariori. Și mai stabilește un record. Mai degrabă o contraperformanță. Din 1966 nu a mai fost consemnat un jucător care să joace în primele 30 de minute ale unui meci și să nu atingă mingea. A reușit-o, conform Opta, starul Mikel Oyarzabal. N-am mai pus între ghilimele cuvântul "starul". Mi-a părut rău să o fac.
La finalul meciului, căzut pe gânduri și în căutare de explicații, mi-am amintit de Franța din 2002. Și ca să nu o las singură pe Spania, plecată ca una dintre principalele favorite ale turneului, hai să ne reamintim câteva exemple de David și Goliat. O să mă rezum la meciuri pe care le-am văzut, așa că nu voi merge în '66, de exemplu, când Coreea de Nord a răpus dubla campioană mondială Italia. Știu de existența acestui meci doar pentru că face parte dintr-un moment de referință al lui West Ham United: 1966, "am câștigat singuri Cupa Mondială pentru Anglia".
Dar revenind mai aproape de zilele noastre, dacă întrebi pe cineva ce își mai amintește de Coreea de Sud și Japonia din 2002, probabil că primul lucru care ne vine în minte e arbitrajul dezastruos, cu iz de tâlhărie, de la acel turneu. Dar vă mai aduceți aminte că Franța, campioana mondială și europeană din acel moment, nu trecea de grupă? Și cum ar fi putut, când nu a dat nici măcar un gol? Vorbim de o echipă care îi avea pe Zidane, Henry, Vieira sau Trezeguet. Bobârnacul venea chiar la primul meci, când debutanta Senegal înscria prin regretatul Papa Bouba Diop, dintr-o pasă a lui El Hadji Diouf, pasă care îl aducea în vizorul lui Liverpool. 1-0 se termina pentru Senegal și iubitorii fotbalului ridicau din sprâncene. Dar ar putea fi, pentru Spania, meciul de tipul "tot răul spre bine". Așa cum acea înfrângere a dărâmat-o pe Franța, nu mai departe de mondialul trecut, Argentina avea parte de un duș rece. Venea pe cai mari la turneu: 36 de meciuri fără înfrângere, și dădea peste ceea ce părea a fi o victimă sigură: Arabia Saudită.
Messi înscria din penalty și celor din fața televizoarelor nu li se mișca nici măcar un mușchi pe față. Aceeași față urma să cadă când arabii reușeau să întoarcă rezultatul după pauză, cu două goluri în 5 minute, iar lumea deja se întreba cu ce cămătari s-or fi încurcat argentinienii de au fost nevoiți să accepte un asemenea rezultat. Evident, nimic nu a fost demonstrat și toată povestea a rămas doar o remontada fotbalistică de poveste, care a trezit-o în pumni pe Argentina, a recalibrat-o, iar Messi & Co. ridicau la final trofeul.
Rămâne de văzut dacă Spania se blochează și dezamăgește sau se încruntă și ne face să zicem: "Hai, domne, că era de așteptat să câștige Cupa Mondială!".
