N-am iubit așa niciodată. Până la Mona Lisa, o tânără tuciurie care s-a ținut după mine de-a lungul plajei să îmi citească în palmă. Pentru o sută de lei, mi-a răscolit trecutul cu atâta precizie, încât i-am dat voie să-mi inventeze și viitorul. A vorbit doar ea toată seara, iar apoi mi-a arătat tot ce nu aflasem pe viu despre dragoste. A doua zi o voiam de soție, însă ofițerul stării civile m-a tras deoparte: Domnule Popescu, fiți rezonabil. Femeia asta îmi aduce în fiecare vară câțiva pretendenți la căsătorie.
Ionuț Morariu
Târziu mi-am dat seama. Dacă o problemă se rezolvă cu bani, nu e problemă. E cheltuială. Și bobul ăsta de înțelepciune a încolțit în mine ca frica de domnu-n omu credincios. Acum îmi număr problemele pe degete. Dificilă îmi mai pare doar o singură întrebare. Cea cu privire la adevăratul meu nume. Cât din mine e Mona și cât e Lisa. Tot ce știu e că, nu peste mult timp, voi ține în palmă o piatră albă cu numele meu adevărat iar cel din buletin va fi scris pe piatra cenușie a unei cruci în cimitir.
Georgiana Gabriela Fodor
Urmăresc emisiunea despre business building. Cum să vă dezvoltați afacerea peste noapte. O jună cu alură de sirenă îmi explică noul concept de viață după business și strategii centrate pe om. Își arcuiește buzele când pronunță proiectarea, zâmbește la marginea cuvântului profit. Îmi amintește de fiecare dată platforma pe care pot viziona reluarea. Deschid x y z frame punct fortune și îi găsesc fotografia editată în Photoshop. Nu văd bine. E chiar Mona Lisa lui Leo, genialul ăla de pe Instagram.
