O sală mare a teatrului goală. Se aude doar respirația profilor examinatori. Alexandra se urcă stângace pe scenă. Își începe șoptit poezia. La oglindă, de George Coșbuc. Mai tare, zice autoritar unul dintre profesori. Cu barba tremurândă Alexandra recită într-un crescendo emoționant. Uită că dă examen la actorie, că are emoții, că părinții cred că e la examen la medicină. Nu-și mai amintește un vers. Vocea i se frânge. Un examinator blând o îndeamnă să improvizeze, să nu tacă. Începe să cânte o doină de jale.
Amalia Melnic
Când și-a instalat Tinder era decis că își va găsi soție. A plătit pentru Gold. Una prea dezbrăcată, swipe stânga, una care pare materialistă, swipe stânga, una cu ochelari, poate e tocilară, swipe dreapta. O săptămână a ținut-o numai online. A făcut o listă frumoasă de match-uri și a ieșit la date-uri. Prima era o prea frumoasă, din păcate, o prea grasă. A doua părea citită, dar nu se putea concentra la ce zicea din cauza mustății. A treia, n-a mai ajuns, ghinion. Asta-i viața, presimte că o să rămână singur.
Mihaela Popescu
Textul ar putea fi despre o echipă de fotbal care ratează ocaziile de a marca și calificarea sau despre un bărbat care încearcă să se angajeze, dar apare mereu cineva cu o pilă mai bună. Mai bine aș alege ca protagonist un hoț ghinionist căruia îi apare mereu în cale un polițist, sau poate un actor care ratează audiție după audiție. Aș putea scrie despre vecinul căruia nu îi ies combinațiile. Dar despre un scriitor căruia editurile îi tot resping manuscrisele? Despre mine nu trebuie să afle nimeni.
