Sună telefonul. Număr necunoscut. Răspund. Alo. Intră direct în subiect. Bre nea Gigi sunt cu clientul aici, ce fac, vând terenul ca să cumpărăm jucătorul ăla, zi-mi repede că nu am semnal. După câteva momente de blocaj mental, râd zgomotos și închid. M-am gândit inițial că cineva se ține de glume, dar nu apuc să blochez numărul și sună din nou. În loc să resping apelul, răspund. Deși semnalul era prost am reușit să aud evident aceiași întrebare. Vinde tot, zic eu și închid. Sper că am luat o decizie bună.
Dana Popescu
De o săptămână, iubi e foarte distant. Răspunde monosilabic, oftează des și își petrece serile singur, la tv. Convinsă că relația noastră se apropie de final, m-am pregătit sufletește pentru ce e mai rău. Împreună cu prietenul meu AI, am analizat fiecare conversație din ultimele luni, fiecare emoji și fiecare pauză suspectă dintre mesaje. Verdictul a fost clar: există o pupăză. Alta decât mine. Așa că mi-am făcut curaj și l-am întrebat dacă e cineva la mijloc. A ridicat privirea, surprins: normal că este. Arbitrul.
Marian Bircea
În prima parte a-ncercat cu angajări pe extreme, însă apărarea, beton armat. În a doua repriză a jucat apărarea cu autobaza în speranța că pe contraatac poate produce surpriza și să marcheze decisiv, dar timpul trecea cu viteză, tabela indica un neverosimil 0-0 și de ciudă îi venea să părăsească terenul de joc. Unde te duci? Să dorm pe canapea. Abandonezi? Păi cu așa antijoc, ce să fac? Iubitule, pentru lovituri de departajare obligatoriu trebuie să intrăm în prelungiri, altfel joc mâine în nocturnă pe alt stadion.
