Domnule Primar, trăiți-ar neamul. Orașul nostru a găsit, în sfârșit, rețeta dezvoltării. Ce fabrici? Ce locuri de muncă? Ce investiții? Stadion. Și nu orice stadion, ci unul cu mai multe locuri decât locuitori. Dacă tot pleacă oamenii, măcar să aibă unde sta când vin în vizită. Tinerii emigrează, natalitatea joacă în deplasare, economia e în prelungiri, așa că noi construim tribune. Cine știe, poate la inaugurare fiecare locuitor va primi câte două scaune unul pentru el și unul pentru viitorul care a plecat deja.
Monica Aldea
De când venise la curtea lui Vodă, Daniil, Întâiul Stătător în Poartă, schimbase rânduiala. Amicalul cu turcii părea mai important ca lupta. Jderii nu sosiseră încă și nu era semn bun. Doar Ionuț, mezinul, enerva calul lui Vodă, legându-l la ochi și punându-l să meargă îndărăt. Răzeșii se aliniară fără chef în careu. Ne facem de râs la turci, ai noștri-s fără vlagă. Daniil, cu ochii la nevasta pârcălabului, ratează înlocuirea jucătorilor. Ghiaurii învingători îl poartă pe Vodă pe brațe. Galibiyet.
Elena Fermuș
De bunăvoie și fără să știu ce m-așteaptă, am spus da-n fața ofițerului. Practic, un transfer gratuit la echipa chitroșilor. Pe toate flancurile. Soacra l-a pus pe fii-su-n poartă, ca să-mi interzică deplasările, că toate pasele-mi duceau la mall. Să nu-i faultez cu banii din nuntă. Bă, ești prost? Cum să oprești o femeie de la shopping? Am trecut la contraatac. Online. Cât ai fluiera, la poartă au început să tragă curieri din toate ligile. Gol după gol în buget. Nu știi tu să fii portar pentru o fată ca mine. Ole.
