Tata mi-a povestit despre ceea ce eu credeam a fi unul dintre cele mai hidoase momente ale fotbalului: finala Cupei din '88. Cum altfel decât Steaua cu Dinamo? Era 1-1 și, în minutul 90 și ceva, dă gol Gabi Balint. Tușierul ridică fanionul: ofsaid. Și acolo s-a stricat feng shui-ul. Valentin Ceaușescu le face semn din tribună, iar steliștii părăsesc terenul. Urmează circul. Un fel de "na-ți-o ție, dă-mi-o mie" cu trofeul. Acum 20 de ani, când am aflat eu această poveste, am gândit că nu există nimic mai penibil decât momentul în care FRF omologhează rezultatul de 2-1 (deși pe teren tușierul ridicase fanionul) și dă Cupa Stelei. O mizerie absolută, ca mai tot trecutul îndepărtat al celor două echipe bucureștene - trecut care face ca privirea suporterilor lor cu o minimă coloană vertebrală să fie îndreptată spre pământ, în timp ce bolborosesc ceva de genul: "Ce vrei, bre? Așa erau vremurile."
Și ceea ce mi se părea irepetabil într-un context civilizat, iată că reapare prin aceste balegi ale lumii moderne: Cheeto și molusca de Infantino.
De ce le zic așa? Dacă încă îți pui întrebarea asta, ar fi bine să treci la articolul următor.
Credeam că italianul și-a atins apogeul în Qatar, când demagogia și nepăsarea lui au dat pe dinafară. Qatarul, acuzat de încălcări grave ale drepturilor omului, cu aproape 6.500 de muncitori morți din cei două milioane importați în perioada de după atribuirea Campionatului Mondial, adică între 2010 și 2020, iar FIFA ne zice de la obraz: "Stai, frățioare, că nu e chiar așa. Nouă ne-au murit muncind cam 40. Păi ce? E mult? Restul au murit natural. Ce dovadă aveți că au murit de căldură, că munceau la 45-50 de grade sau că îi țineam ca pe vite, câte 12 în cameră, fără aer condiționat și cu apă potabilă limitată?"
Ei, înainte să înceapă acest Mondial, Infantino simte nevoia să apere Qatarul, mimând grețos empatia și declarând, din luxul opulent în care trăia la Doha: "Astăzi mă simt qatariot, astăzi mă simt homosexual, astăzi mă simt muncitor migrant." Bleah!
Și, surpriză! Nu e tot ce poate! Îi dă lui Trump, la finalul anului 2025, "Premiul FIFA pentru Pace", încălcând nu numai principiile de bază ale FIFA, ci și regulamentul. Nu, nici asta nu e tot.
"Alo, salut, Gianni. Cică unuia de-al nostru nu-i dau ăștia ai tăi voie să joace cu... cu ăștia cu care jucăm noi acum, că nu știu toate prostiile voastre de țări de acolo, de la voi. M-a sunat și mama băiatului, că îi pare rău, că nu mai face. Vezi cum faci să joace băiatul, că, dacă nu, îți pun mingile în spinare și te conduc spre graniță... Hai, te pup, fratello! Leț meic FIFA greit ăghen!"
Nu chiar așa. Dar aproape.
Trump îl sună pe ăsta, lucru confirmat de amândoi, nu să-i anuleze cartonașul, răutăcioșilor ce sunteți și care vă gândiți la asta! Simplu: ca să mai vadă faza încă o dată, să fim siguri că e decizia corectă.
Infantino i-a zis: "Donald, dragă, eu nu mă bag! Organismele FIFA sunt complet independente. Ele vor lua decizia privind procedura disciplinară."
Auzirăți, cârcotașilor? Că a zis omul că nu se bagă și că alții se ocupă?
Decizia: FIFA a suspendat aplicarea etapei de suspendare a lui Balogun pentru o perioadă de probă de un an, astfel încât atacantul a putut evolua împotriva Belgiei.
Păi, dacă a zis și maică-sa că promite băiatul că nu mai intră cu talpa din spate...
Acestea fiind zise, îmi pică ochii în gură, că e meciul la 03:00, dar Forza, Belgiaaaaaaaa!!!
Și Belgia nu a dezamăgit. A răspuns pe teren, nu la telefon. Și a învins fără drept de apel, ca să continuăm ironia.
Balogun a jucat. Cred...
4-1, meci în care belgienii au arătat că au fost cam desconsiderați de cei care fac cotele la casele de pariuri. De Ketelaere îi amintește lui Milan că a dat pe el 36 de milioane, ca apoi să-l împrumute și să-l dea mai departe cu 22 de milioane. Poate că merită puțin mai multă atenție. Că Lukaku poate să ajungă și la 70 de ani, tot te dă jos de pe picioare și tot poate să găsească colțul lung. Că Raskin e un nume de care vom mai auzi. Jucătorul de 25 de ani, reprofilat în mijlocaș din fundaș dreapta, cam dă ora exactă la mijlocul terenului pentru naționala Diavolilor. Vanaken dă o lecție despre cum se intră pe teren. Onana părăsea terenul accidentat la genunchi, făcându-i loc mijlocașului de 33 de ani de la Club Brugge. Gol și pasă de gol. Cum era expresia? Cine n-are bătrâni să-și cumpere. Și, vă rog, cine știe programul de depunere a actelor pentru ajutor de șomaj să-i dea un mesaj și lui Courtois.
Pentru americani, Freeman a câștigat cam toate duelurile. Impresionant, având în vedere contextul. Fundașul de la Villarreal chiar a jucat fotbal. Restul au jucat soccer. În frunte cu Pulisic.
Un influencer american dădea niște sfaturi despre cum putem să facem soccer-ul mai american și mai entertaining.
Frumusețea fotbalului e că nu are nimic american în el. Și, pentru Dumnezeu, nu-i mai ziceți soccer!
