În așteptarea surprizei

Oricâte echipe adaugi la Mondiale tot o singură câștigătoare ai. Dar îți cresc surprizele.

Aseară am văzut un Cabo Verde care a tras de campioana en-titre până aproape de final. O țară cu o populație cât un cartier din Buenos Aires versus țara în care Maradona stă lângă Dumnezeu.

Superb. Până la urma Argentina i-a dovedit (3-2), dar lupta a fost acolo. Nu se gândea nimeni că o echipă la prima participare o să joace cu tupeu. Desigur, s-a văzut de multe ori diferența de valoare, dar unde nu era valoare, era determinare.

A scos și portarul lor, Vozinha, care a fost remarcabil. Se vede anul ăla la Zimbrul Chișinău. Lăsând totuși gluma, s-au apărat cum probabil nu o să se mai apere niciodată. Dacă îi pui iar pe teren, 9 din 10, Argentina îi bate clar. Aici a fost acel 1 de excepție.

În același timp, Egiptul a trecut de Australia. Cea mai titrată echipă a Africii a reușit într-un final să elimine pe cineva la un Mondial, după ce tot la această ediție a reușit prima victorie din istorie la un turneu de CM.

Egiptul este un fenomen interesant al fotbalului. Se mănâncă fotbal pe pâine acolo. Liga lor e probabil cea mai bună din Africa, iar Al Ahly este echipa care câștigă aproape an de an Cupa Campionilor Africii. Tot Egiptul scoate fotbaliști pe bandă. Eu am crescut cu Mido la Ajax, iar acum Salah cu Marmoush l-au depășit cu mult.

O echipă a Africii a pierdut glorios, iar alta s-a calificat mai departe. Jos pălăria!