Step 9
Sergiu Vasilov
Sergiu Vasilov
Salutare,
Ți-am promis că-ți scriu până azi povestea pe care ți-am zis-o vineri - btw, mulțumesc bro o fost ce trebuie - doar că Eda e plecată la maică-sa și-am rămas cu plozii pe cap, ai văzut și tu cum sunt...
Așa că mă grăbesc să o zic scurt acuma până nu mă iau cu altele și uit.
Acum vreo zece ani, după ce am ieșit din pușcărie, am plecat la Ibiza cu niște ponturi de acolo, dinăuntru. Știam ce să fac, cu cine să vorbesc, eram așteptat, eram de-al casei ca să zic așa, așa că am luat-o pe Eda și ne-am mutat. În trei zile eram acolo. Vineri puneam deja muzică la Cocostârc. Iar sâmbăta aveam clientelă și începusem deja treaba. Totul chill, fără riscuri, sub aripă la Cocostârc. Și-mi făceam și damblaua cu muzica, pentru prima dată la modul serios.
Eda, știi, ți-am zis, m-a așteptat doi ani fără să-i cer eu ceva. Acolo înăuntru, eu am avut timp să înțeleg foarte bine ce e important pentru mine să fac și am ieșit decis să fiu cu ea de-adevăratelea. Cu acte, cu altar, cu martori, ștampile, cu tot. I-am scris de Ibiza, când am ieșit era pregătită. Am zis doar să stăm o lună-două de acomodare, să se așeze puțin lucrurile.
După vreo lună acolo, au venit niște tovarăși de-ai mei în vizită, să petrecem, să dau de băut că am ieșit, să povestesc, chipurile. Atunci cu ei am prins niște vorbe scăpate la beție și a început ceva în mine, dar nu am vrut să insist, nu am vrut să scot vreun ceva la suprafață. Nu mă simțeam pregătit. Nu eram.
Și apoi a zis ea. Ne-am certat, nu mai țin minte de la ce, probabil am zis eu ceva dureros și atunci a ieșit cu chestia la atac, să mă doară și pe mine ceva la schimb: când a fost să mă vadă la New Jersey State și a făcut și excursia aia cu vară-sa din Carolina, a ajuns să se fută cu unu'.
Nu atunci imediat, da' nici prea mult după, a început să mă doară chestia. Nu mă mai gândeam la nimic altceva. Din când în când mă mai gândeam și de ce mă gândesc numai la asta și apoi iar mă gândeam numai la asta. De la durere și de la confuzie am dat drumul la consum. După doi ani de nimic. Am început să-mi bag nasu-n propria marfă, în două săptămâni băgam zece-douășpe grame pe zi, până când într-o zi m-am blocat în intersecție și n-am mai putut să repornesc mașina. M-au luat, m-au arestat, m-au internat, în fine, am scăpat ieftin. Și am scăpat și de toată suferința aia și a scăpat și Eda... și copiii noștri, pe-atunci nenăscuți. M-a luat valul și m-a dus departe și bine mi-a făcut.
Eu am citit ce mi-ai trimis, de la psiholoaga aia care zice că bărbatul n-o poate ierta niciodată până la capăt pe femeia care l-a înșelat. Eu am scăpat de blestemul ăsta. Nu c-am iertat-o, că nici nu mai era nevoie, odată ce mi-am dat seama clar că dacă o judec nu o merit. Da' recunosc: am fost în iad atunci, fără glumă.
În ziua în care m-am blocat în intersecție, vocea aia din cap care-mi spunea în fiecare zi "Omoar-o!", crescuse-n mine cu fiecare gram pe care-l luasem ca să n-o mai aud. Și m-am blocat în intersecție că atunci era diavolul lângă mine și îmi zicea "Omoar-o, omoar-o chiar azi!", și eu m-am întors și i-am zis că n-o omor, să mă ia pe mine să mă ducă-n iad, să facă ce vrea, da' eu n-o omor. Și am scăpat atunci de vocea aia, da' încă nu știu dacă a fost pentru c-a căpătat ce a vrut sau nu.
La New Jersey State, la opt luni după ce am intrat, i-am făcut un bine cu niște traduceri unui bătrân interlop rus, obsedat de onoare, de răscumpărarea păcatelor, de tot felul. A vrut să-mi facă niște daruri gen ceas scump, bijuterii, da' i-am zis că nu-s cu de-astea și n-a insistat. Da' cu ce ești?, m-a întrebat și a râs ca și cum s-ar fi prins singur deodată.
După ce m-au ridicat din trafic, m-au băgat într-o clinică și acolo a-nceput pe bune procesul conștiinței. Că nu înțelegeam de ce fusesem cât pe-aci să pun botu' și să îmi omor iubita. Că chiar fusesem. Și nu înțelegeam de unde atâta durere și atâta ură.
Stiopa, rusul, și-a trimis o fată în clinică și fata a venit la patul meu cu un carnețel, s-a prezentat vag și m-a întrebat dacă mă poate ajuta cu ceva, orice. Eu tocmai aflasem că aveam să fiu ținut măcar patru luni. Și i-am cerut niște iarbă, niște mdma, niște k, fără cox, fără benzos. Am cerut în schimb permisiunea să îmi comand cărți pe net și să le achit la livrare. Să le achite cineva, adică. Când fata a zâmbit, l-am recunoscut pe Stiopa.
În zece zile căpătasem oarecare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu. Adică îl tot întrebam de ce și de unde gelozia asta sinistră. El tăcea. Până-ntr-o seară, când mă uitam la copacii de pe cer printre gratiile de la geam și am avut brusc imaginea unui leu încălecând o leoaică și mușcând-o de ceafă cum fac ei. În momentul ăla am simțit că am înțeles ce aveam de înțeles. A fost o mare ușurare. Am râs, am plâns, am vorbit cu Eda. I-am spus că am scăpat de gelozie. Ea mi-a spus că vrea copii.