A Few Good Men

Scaunul tare şi murdar de praf al privitorului de fotbal, prim divizionar, în România scârţâie. A venit iarna şi terenurile s-au mocirlit, murdărind tricouri şi obraji deprinşi cu alt fel de jeg. Dintre toţi implicaţii în această mişcare fotbalistică, arbitri rămân cu echipament imaculat şi zâmbet de călău imbecil, pus să dea drumul ghilotinei doar pentru că, oricum, nu înţelege. Dar dacă înţelege şi a făcut din această practică un viciu? Dacă fluieratul unui penalty care n-a fost şi nefluieratul unuia clar ca lumina zilei (cât a mai rămas şi ea de clară, în aceste zile când norii se rostogloesc anapoda peste noi) e o îndeletnicire mai profitabilă decât pocăinţa? Într-un fotbal care s-a declarat cinstit şi gata să renunţe la aranjamente, arbitrii au căpătat o nouă dimensiune. Aşa se face că echipele se împart acum nu doar după poziţiile din clasament, ci şi după poziţiile arbitrilor faţă de ele. Iar fronturile de pe care îşi strâng prada arbitri sunt egale în subsolul clasamentului, ca şi în cazul luptei pentru titlu. UTA a pierdut puncte din greşeli de arbitraj de nu le mai ştie numărul. Naţionalul are 12 puncte minus faţă de Rapid, care e lider, dintre care vreo opt i le-au luat cavalerii cu fluier. Ce cavaleri? Hai nu fiţi cârcotaşi, aşa li se mai zice! Dinamo însă, tinde să aibă mai multe puncte adunate de arbitri decât de propria echipă; de parcă asta ar mai mira pe cineva. Ceahlăul e tot o privilegiată, la fel ca Bistriţa. Ultima n-a strâns prea mult cu ajutorul fluieraşilor, nici n-avea mare nevoie, doar că arbitri s-au comportat corect faţă de echipa lui nea Jean: n-au îndrăznit să o execute. Lucru petrecut însă la Timişoara, unde Burloiu (la naiba, ce nume de bufon!) n-a avut remuşcări să jefuiască gazdele şi să dea lui Dinamo ce a luat de la Poli AEK. Situaţie asemănătoare cu cea de la Ploieşti, de acum o lună, când Corpodean a linşat Naţionalul în favoarea Astrei. Tot Naţionalul a fost victima deciziilor lui Anghelinei, sau a indeciziilor sale, beneficiară fiind liderul, Rapid. Anghelinei a recunoscut totuşi după joc că a greşit, pentru că n-a văzut. Tot e ceva, dacă ne gândim că Burloiu, după ce a anulat un gol timişorenilor, apoi i-a lăsat în şapte, a spus, mândru: “Aş arbitra la fel şi mâine.” La Craiova, domnul Lajos a avut grijă de Ceahlăul, anulând un gol valabil doar pentru că s-a simţit “acoperit” de regulament. Şi nu numai de regulament. Ar mai fi Balaj, la meciul de Cupă dintre Dinamo şi Steaua, când s-a făcut că nu vede un penalty şi un henţ al portarului dinamovist în afara careului, apoi l-a eliminat pe Mutică de la Steaua şi Dinamo a învins cu 3-0. Arbitrul băimăreanu nu e la prima dovadă de “dinamovită”! Peste toate astea însă, se vor găsi mereu indivizi care să le ia apărarea arbitrilor. De ce nu, e vorba de onoare. Dacă ştii că te-a ajutat omul, e cazul să-l fereşti de atacurile celor nedreptăţiţi. Iar dacă mai ai şi ceva putere, cât să nu păţească ceva arbitrul care te-a sprijinit, se cheamă că onoarea a fost reparată!