Unde-ți umblă mintea de rânjești ca prostu' dis-de-dimineață? Bea cafeaua că întârzii la serviciu. Am visat frumos, răspunde omul cu ochii pierduți. Ce anume?, mormăie femeia căscând. Se făcea că Nuța, mâța, era mare, mare și avea aripi. Și m-a mieunat să-i sui în cârcă. Și-am zburat așa, fâl-fâl, călare pe pisică. Și roiau în jur drăcoaice siliconate, și mâța miau-miau. Grav. Însă Domnu' m-a salvat de ispită, cu un ghiont. De când ai tu epifanii?, se distrează nevasta. De când?, de când ai tu dureri de cap seara.
Liliana Rînja
Doamne, iartă-ne, păzește-ne și-ntărește-ne, iar vezi stele d-alea, puncte, lumini, cu cine te-ai întâlnit, cineva cu ochii albaștri sau verzi, ascultă-mă, maică, și pe mine măcar o dată în viață, lasă-mă să-ți descânt, că iar ești deochiată, așa ești tu, mai sensibilă, mergi la biserică și roagă-te și ține și tu post, măcar de carne, și nu mai primi pe oricine la tine în casă, iar dacă îți aduce de mâncare, să nu primești, și poartă, maică, ceva roșu pe tine sau măcar întoarce-ți chiloții pe dos.
Răzvan Drăgoi
O migrenă s-a născut în nordul Rusiei, când o femelă ren, o renă, cum ar fi, a păscut mușchii și lichenii crescuți peste epava unui Mig și-a durut-o capul după asta. Altă migrenă a fost când Gingis han a accelerat prea tare cu calul, că n-avea ITP-ul făcut din Mongolia și-a ajuns în Franța, iar ăștia i-au spus: Migrez-vous? S-a întors către generalul său și i-a zis: Te doare capul, ce limbă au ăștia. Generalul l-a felicitat pentru impecabila lui limbă română. Mă opresc. Vă doare capul. Înțeleg.
