E joi. A sosit comanda de Martini. Lady Em dirijează descărcarea și depozitarea, trăgînd cu eleganță naturală din șpițul în care o țigară maro arde intermitent. Apoi face o lungă baie parfumată cu nuanțe exotice, degustînd din paharul cu picior subțire. Amurgul luminează discret tufele de trandafiri Eminence și pe lordul John care citește Evening Standard în salon. Nu în seara asta, Em. Am, cum ar zice snoaba de soră mea Blanche, une migraine, spuse el calm. Vezi, poate e disponibil grădinarul.
Clara Marinescu
Mă așez obosită la masă. Chelnerul îmi aduce zâmbind două pahare, deși sunt neînsoțită. La masa alăturată, un tip arogant turuie despre cartea-i proaspăt scoasă de la tipar cu o pasiune pornografică aproape, căci stropi de salivă mustesc în colțurile buzelor. Toți din local dau din cap plictisiți, odată cu migrena mea brusc stârnită. Monologul lui grotesc pulsează în tâmple și-mi imaginez deja metode de a-l ucide în chinuri. În loc de asta, beau un analgezic cu al doilea pahar. Chelnerul îmi zâmbește aprobator.
Monica Bologa
Părinții mei se certau în fiecare zi. Mai ales după ce intrau în dormitor. Într-o seară mi-am lipit urechea de ușă. L-am auzit pe tata răstindu-se: Mereu aceeași scuză când te ating. Du-te la medic și tratează-te de. A spus un cuvânt pe care l-am uitat imediat. Ceva cu m. Milenă. Malenă. Mirenă. În noaptea aceea am visat că mama moare de o boală îngrozitoare. Au trecut anii. Am devenit soț și tată. Uneori, când încerc s-o ating pe soția mea, își duce mâna la tâmplă. Mama a scăpat de boală. Cum? A divorțat.
