Cînd copiii devin părinţi

Ce se întîmplă? Nimic catastrofal. Nu e sfîrşitul lumii, la urma urmei, e începutul vieţii. Juno e un film despre relaţiile părinţi-copii, despre puşti care iau viaţa în serios, nu în tragic. Eroina peliculei, "Mama Urs" de 16 ani, şi anturajul ei nu seamănă deloc cu adolescenţii care apar de obicei pe marile ecrane. Nici atmosfera nu seamănă cu cea din alte filme.

Adolescenţii sînt mici animale hormonale, cu buricul gol, care umblă în găşti, se hrănesc cu chewing-gum, pocesc cuvintele şi vomită în vazele adulţilor. Asta se ştia deja, s-a spus. Dar nu pe tonul poznaş din Juno. Nu cu umorul un pic trist, un pic sarcastic al copilului cu necazuri de om mare.

Subiectul filmului seamănă cu un subiect de ştire. O adolescentă în vîrstă de 16 ani a rămas însărcinată. În mediu românesc, din ştirea asta ieşeau cîteva dezbateri zdravene pe TV, două-trei reportaje negru pe negru, de la faţa locului. Părinţii mai puneau un lacăt la uşa fetelor, mai ţineau o predică puştilor, apoi scoteau cureaua şi îi mîngîiau preventiv.

Pe ecran, nici vorbă de toate astea. Juno nu seamănă nici cu ştirile de la noi, nici cu Plăcinta americană. E un film original despre normalitate. Tocmai pentru că lucrurile stau pe dos în realitate, tocmai pentru că pubertatea e prezentată în tuşe groase şi cadre înguste, povestea asta te izbeşte prin simplitate. Părinţi care au talentul să-şi stăpînească emoţiile în faţa copiilor, să nu sară de pe scaun prin tavan, după ce copila lor îi anunţă că e însărcinată. Îţi vine să spui "Aşa ceva nu există, dar ar trebui să existe".

Premiat la Oscar pentru scenariu original, Juno ar trebui văzut în şcoli, aşa cum s-a întîmplat cu 432 în Franţa. Ar trebui arătat în România la sate şi la oraşe, pentru că valorează cît o campanie "Ştii ce mai face copilul tău?". Familia din Juno nu e idilică, dar funcţionează ca o familie. Copiii cresc şi devin adulţi, aşa stau lucrurile şi de asta se tem cel mai mult părinţii. Treaba lor cea mai grea şi cea mai importantă e să-şi ascundă această teamă. Restul, adică viaţa, vine de la sine.