Un poet ucis de legea gravitaţiei

Într-o lungă noapte de graţie,
Supărat că stihurile nu se ţin bine pe picioare,
Poetul a zămislit un cuvânt atât de puternic
Încât era independent de orice lege,
Chiar şi de cea a inspiraţiei.
La primele raze ale soarelui
Cuvântul a prins forţe
Încă şi mai supralegale,
S-a perfecţionat,
S-a concentrat,
A devenit desăvârşit
Şi imposibil de greu,
A încremenit timpul
Şi l-a ucis pe poet,
Cu tot cu momentul în care
Acesta îi găsise o rimă.