02.08.2003
Andreea Demirgian a scris aceste texte pentru Radio România Internaţional. Mulţumim RRI pentru permisiunea de a le publica.


De aproape 3 săptămâni, seară de seară, în Piaţa Mică a oraşului Bistriţa, zeci de credincioşi se adună, aprind lumânări, pun flori şi se roagă în faţa unui tei. Motivul nu e altul decât apariţia pe trunchiul copacului a chipului Fecioarei Maria. Alternativ, în acelaşi loc, apare chipul Mântuitorului. Nu toţi din cei care vin la teiul din Piaţa Mică percep aceste apariţii. Faptul ne-a fost confirmat şi de Viorel Stanciu, protopopul de Bistriţa, care nu a comentat ceea ce se întâmplă, dar a ţinut să precizeze, citez, "că Dumnezeu lucrează prin minuni şi prin oameni". Convins că apariţia pe lemnul teiului din Piaţa Mică a înfăţişării Fecioarei Maria şi a Mântuitorului e o realitate şi nu o ficţiune, protopopul Viorel Stanciu intenţionează să ceară Primăriei să protejeze acest arbore. Emil DreptateBistriţa

Aşa îşi începea relatarea, într-o dimineaţă, corespondentul nostru de Bistriţa. La prima vedere, o ştire locală, potrivită pentru un jurnal de sâmbătă. Din ce în ce mai des în presa română citesc astfel de ştiri: ba un trăznet care a lăsat urma unei cruci pe o mirişte, ba chipul lui Iisus care apare la ore fixe pe câte un geam sau chiar uriaşe cruci de lumină care strălucesc din când în când deasupra unui munte. Icoanele par să nu mai facă destule minuni în această epocă a televiziunii. Oamenii care mai cred în Dumnezeu par să aibă din ce în ce mai des nevoie de imagini ale semnelor pe care le consideră sfinte. Marius Vasileanu, licenţiat în istoria religiilor, explică această nevoie de o reprezentare materiala a credinţei. "De la nivelul teologilor, aceste minuni sunt privite cu îngăduinţă dar şi cu un zâmbet fiindcă majoritatea nu sunt decât motive pentru oameni care au înclinaţii spre asemenea forme de manifestare a sentimentului religios, însă unele dintre ele chiar nu îşi au rostul. Acum, dacă un om crestează o cruce pe un copac, peste 30 - 40 de ani, un altul va descoperi acea cruce şi va susţine că a descoperit o minune. Sunt lucruri discutabile - este mai degrabă o formă de amintire, Dumnezeu ne iubeşte prin orice din creaţia sa - printr-o floare, printr-un copac, prin orice. Aceste forme nu sunt decât nişte reamintiri ale chipului său - de care poate că, din când în când, avem nevoie. Sunt persoane care, neavând capacitatea unor trăiri mistice mai intense, abordează această formă de religiozitate."

Într-un oraş din nordul României, oamenii pun flori şi lumânări la poalele unui tei. Au decorat cu o perdeluţă trunchiul pe care a apărut chipul Maicii Domnului... Unii dintre ei susţin că, în fiecare zi, la 12 fix, apare acolo şi Mântuitorul. Dar cei mai mulţi dintre cei ce veghează teiul, animişti ad-hoc, sunt tot cei pe lângă care trecem de obicei fără să îi vedem - bătrânii şi bătrânele oraşelor, cei care pot privi şi prin ferestre "deschise" în trunchiuri de lemn opac.

0 comentarii

Publicitate

Sus