17.05.2008
... corp nespălat pământ animal dorinţă exaltată.
Rapace.
Am făcut dragoste fioros, dorind să doară.
Totul era şui pe noi.
Pământul mirosea a abur călduţ sudoare iar iarba îmi străpungea palmele. Iubeşte-mă iubeşte-mă nu te opri niciodată.
Am văzut vântul suflând norii de pe cer şi eclipsa de soare. Apoi el s-a oprit şi s-a ridicat. Nu ascultă niciodată.
Nu te du, am spus. În oraşul pierdut există foarte multe lucruri pierdute. Dacă o să ne pierdem şi noi, şi n-o să mai ştim unde mergem?
"Cum să ne pierdem?! Cum să nu mai ştim unde mergem?!"
"Eu ştiu? Tu uiţi mereu multe lucruri."
A râs şi a umplut cerul, doar o barză avea loc, ca un flamingo cenuşiu culisând pe un cer de carton.
Vreau...
Doare...?!
Dorind să ne doară. Cu furie. Noi chiar suntem reali, nu-i aşa?!
Nimeni nu ştie unde merg eu. Nimeni nu ştie nimic despre mine, ori despre el.
Dorinţă rapace. Pământ exaltat.
Iar el pleacă, iar eu îl urmez. Pajiştea noastră rămâne în spate.
E uşor, mă ghidez după firmiturile de dragoste pe care le presară în urmă.
E acolo, eu ştiu.
N-ar fi trebuit, dar_. Iar acum_.

1 comentariu

  • patima simona cratel
    [membru], 17.05.2008, 15:36

    o rampa catre realitatea sensibilitatilor exagerate(cel putin asa o numesc eu)pe care o parasim in momentul in care pasim in realitatea ce ne inconjoara.apreciez mult tot ceea ce incercati sa transpuneti in aceste franturi succinte,imi reda ceea ce uit mai mereu.mi-as dori sa mai citesc un alt roman care sa poarte semnatura dumneavostra.

Publicitate

Sus