Castelul cu stafie

Pe Valea Prahovei, la numai 90 de kilometri de Bucureşti, departe de tumultul şi nebunia ce caracterizează marile metropole, există un orăşel mic, a cărui faimă a făcut înconjurul lumii.
Se numeşte Câmpina. Pentru a-l străbate de la un capăt la altul, într-o plimbare cu maşina, nu ai nevoie de mai mult de zece minute. Cu toate acestea, el este celebru. Pentru că aici, la un anumit moment în timp, s-au întâlnit câteva spirite luminate, care şi-au pus definitiv pecetea pe urbea liniştită. De-a lungul timpului, frumuseţea locurilor a atras numeroase personalităţi care s-au stabilit chiar în micul oraş, lăsând în urmă opere de artă preţioase: de exemplu, Nicolae Grigorescu, faimosul pictor a cărui casă a devenit astăzi muzeu. O altă figură celebră este scriitorul Bogdan Petriceicu Haşdeu, cel ce avea să transforme pentru totdeauna viaţa urbei.

Fiica lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, Iulia, s-a născut în anul 1869 la Bucureşti. A fost un mic geniu: la doi ani şi jumătate citea, la trei ani scria, la cinci ani ştia la perfecţie trei limbi străine: engleza, franceza şi germana. La opt ani a terminat gimnaziul de la Sfântu Sava, fiind prima fetiţă admisă la o şcoală de băieţi. După terminarea gimnaziului, pleacă la Paris cu mama ei şi urmează cursurile Facultăţii de litere de la Sorbona. Din păcate, se îmbolnăveşte de tuberculoză - boală incurabilă în acea vreme - şi moare la vârsta de numai 18 ani şi zece luni. Destinul tragic al acestui copil excepţional modifică total firul vieţii tatălui său...

În prologul cărţii "Sic Cogito", Haşdeu mărturisea prima sa experienţă spiritistă "Trecuseră şase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie - nici iarnă nici primăvară. Într-o seară mohorâtă, stăteam singur în cameră, lângă birou. În faţa mea am tot timpul un top de hârtie şi tocuri de scris. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu... dar mâna mea a luat un toc şi l-a pus pe hârtie. Am început să simt cum îmi zvâcneau tâmplele ca şi cum aş fi avut un soi de telegraf în minte. Deodată, mâna mea a început să se mişte neobosită pentru numai câteva secunde. Când m-am oprit, m-am simţit ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un somn adânc, deşi sunt convins că nu adormisem. Am privit foaia de hârtie şi am văzut scris foaret citeţ: "Sunt fericită, te iubesc, ne vom revedea, asta ar trebui să îţi fie de-ajuns. Iulia Haşdeu."

Atât scrisul, cât şi semnătura, semănau cu cele ale fiicei sale. Din acel moment, până la moartea sa, fără a-şi neglija celelalte preocupări, Haşdeu şi-a dedicat viaţa experimentelor legate de spiritism. În 1893, familia Haşdeu a petrecut o vacanţă la Câmpina, în casa celui ce avea să devină preşedintele Academiei Române, dr. Constantin Istrati. Ambii savanţi aveau o pasiune comună: spiritismul. Această vizită i-a dat ocazia lui Haşdeu de a vedea locul unde avea să construiască un adevărat castel pentru Iulia, considerat astăzi singurul locaş spiritist din România. Aici s-a retras scriitorul după 1897, izolându-se de o lume care nu îi înţelegea preocupările. O dată pe an, de ziua Iuliei, se organizează aici întâlniri ale "spiritiştilor" din România şi din străinătate.