Butoaie de metal ruginite cu vopseaua zgâriată, deteriorată de timp, de soare şi furtuni. Le-am "vânat" pe străzile din Italia, pe câmpurile cu ierburi şi sticle goale, în fabrici şi casele părăsite din Reggio Emilia, oraş în care locuiesc de câţiva ani. Mare parte din ele le-am pozat pe ploaie sau imediat după, pentru că atunci culorile erau mai vii.
Pe primul l-am fotografiat în curtea unei case părăsite. Ascultam Dijvan Gasparyan în căşti, nimic nu se mişca, totul era gri în afară de butoiul albastru cu pete portocalii. Ultimul mi-a ieşit în cale în timp ce mă plimbam pe o stradă din centrul vechi al oraşului, în spatele unei grădiniţe; era plin cu şopârle verzi. Se auzeau râsete şi mirosea a portocală. Am numit fotografia Uşa secretă, însă privitorii zăresc în imaginile abstracte ceea ce vor, ceea ce pot. Mă minunez de multe ori când mi se spune, de exemplu, uite eu văd o siluetă acolo, dincolo un vulcan şi aici o poartă, iar alţii observă, în aceleaşi poze, cu totul altceva. Am senzaţia că puse în libertate fotografiile capătă mai multe înţelesuri.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Am simțit cum viața mi se scurge prin vene, către minte, ca și când cineva - sau ceva - mă recabla înapoi la spirit, Felicia SimionDescoperă Sefarad, Red de Juderías de EspañaLife of Bulbs, Irina NeacșuBeluye Nochi / White Nights, fotografii de Mircea Albuțiu, cu un text de Alina PetriLa margine, Mircea Albuțiu, cu un text introductiv de Alina PetriToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Fotografia de luniFotografia de marţiFotografia de miercuriFotografia de joiFotografia de vineriFotografia de sîmbătăFotografia de duminicăPovești din Turnul BabelPoveștile lui AndreiAtelier fotoFotografia - între imagine şi povesteFotografia de Dinu52 de portretePublicitate