Printre fiare. Trei zile în Africa de Sud (2)

Citiţi prima parte a articolului Printre fiare. Trei zile în Africa de Sud

Ce pot face aproape 200 de oameni din întreaga lume "paraşutaţi" în mijlocul savanei? În principiu, partea cool este că aici poţi vedea animalele de pe Animal Planet (fiindcă cele de la Zoo Băneasa sunt surogate) în mediul lor natural. În 1979, sudafricanii au declanşat Operaţiunea Genesis. Au înconjurat rezervaţia cu garduri şi au adus în interior toate speciile de mamifere care se întâlnesc în sudul continentului. Aşa se face că acum, în Pilanesberg sunt peste 7000 de animale care includ ceea ce africanii numesc cu mândrie şi respect, "the big five". Cele 5 mari specii: leul, leopardul, rinocerul, elefantul şi bivolul (buffalo). Pe lângă drăgălaşii aceştia, poţi vedea la tot pasul reprezentanţi ai celor 103 specii de mamifere, 350 specii de păsări, 18 amfibieni sau 65 de reptile.


Fiare, la ele acasă

Plimbarea prin savană se face cu nişte maşinuţe open, conduse de rangeri bine antrenaţi şi dotaţi cu puşcociul de rigoare. Drumurile sunt mai bune ca într-un orăşel de provincie din România, aşa că dacă vreun leopard înnebuneşte brusc şi se ia după "game drive"-ul tău, îi poţi face faţă măcar pe un parcurs de vreo sută de metri. Noroc că leoparzii sunt în toate minţile, nefiind distruşi psihic ca la Băneasa.

Oricum, trebuie să fii norocos ca să-ţi iasă în cale o felină. Timide, "pisicile" nu-şi prea arată mustăţile, lăsând însă locul placizilor rinoceri (albi sau negri), lunguieţelor girafe cu urechi caraghioase, zebrelor amatoare de poziţia 69 în picioare, babuinilor care umblă numai în gaşcă, antilopelor şi căprioarelor de toate felurile (gazela springbok e simbolul naţional al Africii de Sud), hipopotamilor care dacă nu stau în apă se usucă şi elefanţilor, care mai de care mai prietenoşi, mai sălbatici sau mai erecţi. Şi, credeţi-mă, un elefant excitat e un spectacol unic, dătător de oarece complexe. Poate tocmai de aceea, în semn de respect, în unele magazine de suveniruri găseşti caca de elefant, frumos conservat şi ambalat, la rezonabilul preţ de 8 euro pe bucată. Pour les connaisseurs.

Ei bine, turiştii care vin în Pilanesberg trebuie să se şi cazeze undeva. Există patru mari "lodge"-uri, ce ar putea fi descrise ca mini-sătucuri de bungalow-uri. De cinci stele! Am stat în Ivory Tree Lodge, undeva în nord-estul rezervaţiei şi, în mod normal, la cele două nopţi petrecute acolo aş mai fi adăugat vreo 20. "Am coliba mea, sunt fericit" se traduce aşa: apartament de lux, aer condiţionat, duş în aer liber, cadă imensă, curticică în care ai un pat de pe care te poţi relaxa privind savana (dacă ai baftă să vină o impala care să-ţi mănânce din palmă, cu atât mai bine), pat imperial cu baldachin şi aşa mai departe. Zgomotele savanei sunt incluse: mâţâitul hienelor, răgetul leilor, buhuhu-ul bufniţelor mai mult sau mai puţin albe. Dacă vă bate gândul să vă petreceţi o vacanţă acolo (în perioada de vară - 1 decembrie - 30 aprilie), rezervaţi circa 150-175 de euro de persoană, pe noapte, în camera dublă (mă rog, bungalow). Iar dacă vreţi să aveţi propria piscină, pentru un bungalow de lux, mai adăugaţi circa 100.

Mâncarea e delicioasă. Printre delicatese se numără celebrele "biltong", tot felul de cărneturi uscate care merg cu bere (Heineken, de preferinţă). Crocodilul fiert e un fel de "nu e pasăre ca peştele" - bun, dar ai o senzaţie ciudată când îl înfuleci. Carpaccio de struţ, pui metetsi, supă de nucă de cocos, salată cous-cous cu miere sălbatică şi iaurt natural, medalioane de vită cu sos madagascarian de porumb roz, file de antilopă şi aşa mai departe. Sosurile sunt senzaţionale (peri-peri - nu-l ocoliţi dacă vă-ntâlniţi cu el) iar omleta din ouă de struţ, preparată ad-hoc cu chilli şi zeci de legume, e tot ceea ce-şi poate dori stomacul pentru un breakfast de savană.


United Rules!

Heineken a avut ambiţia de a organiza vizionarea unui meci de anvergura finalei Ligii Campionilor dintre Manchester United şi Chelsea într-o locaţie complet neconvenţională. Gândiţi-vă la ideea de a vă lua televizorul la subraţ, un fotoliu în cârcă şi de a vă duce în mijlocul sălbăticiei pentru a savura un meci cu berea preferată alături. În jurul vostru, fiare, păsări, şerpi, reptile, noapte. Adăugaţi la acest decor minimalist un ecran gigant, un restaurant în aer liber organizat... pam-pam, o trupă de marimba, cu dansatori incluşi, torţe, focuri tradiţionale, lumini verzi pe dealul din spatele ecranului, lasere pe dealul din depărtare şi alte asemenea elemente care au făcut ca ideea unei experienţe exotice să se transforme instant în exotism experimental pur.

Aşadar m-am bucurat de succesul lui United în mijlocul savanei sud-africane, urmărind meciul pe un ecran imens alături de fani din toată lumea, care-şi împărţeau simpatiile între Manchester şi Chelsea. Erau argentinieni care-l aclamau pe Tevez la fiecare atingere de balon. Erau greci care strigau pentru Chelsea fiindcă-l plăceau pe Terry. Erau angolezi, senegalezi, sud-africani sau congolezi cărora le creştea pulsul ori de câte ori mingea se afla la Drogba, din pură simpatie "continentală". Erau portughezi care îl adulau pe Ronaldo. Fotbalul e un limbaj comun. Reclama aceea stupidă la Coca Cola, cu trenul în care "miroslav klooose" şi "toto schillaaaacci" devin prieteni la cataramă fără ca unul să ştie o boabă din limba celuilalt, are un mesaj adevărat 100%. După meci, berea a curs şi toţi au devenit prieteni. Lacrimile lui Terry n-au fost deajuns pentru a aprinde un război inutil. Acum a câştigat United, data viitoare, cu siguranţă, va fi rândul lui Chelsea.


În balon

Dacă tot ai ajuns în mijlocul fiarelor, ar fi indicat să nu ratezi un zbor cu balonul cu aer cald. E una dintre distracţiile zonei. Te trezeşti la 4 dimineaţa ("ca experienţa să fie completă odată cu zorile!") şi, chiaun de somn, te "teleportezi" până la locul în care se umflă baloanele. Până intră tot aerul cald în ele, aştepţi cuminte în maşinuţă, privind la rangerii care te păzesc cu puşca în mână de eventualele fiare în căutare de breakfast ieftin. După care, hop!, te sui în nacelă (încap 8 oameni) şi te ridici în văzduh după ce conducătorul de balon (sau cum s-o numi) pompează aer cald. Cei care cred că acesta e sport extrem se înşeală. Totul e atât de lin încât zici că... pluteşti. Ceea ce, de fapt, şi faci. Călătoria cu balonul durează o oră, timp în care te plimbi pe deasupra savanei având toate şansele să vezi animale care fac sex în grup, animale care au făcut sex în particular sau zebre ucise de crocodili şi lăsate pe fundul lacului (parol, era una!). După care aterizezi (unde ţi-e norocul) iar şeful comunică prin staţie cu rangerul, indicându-i locul desantului şi grăbindu-l spre acesta ca nu care cumva vreun leopard să dea în beri-beri şi să creadă că balonul e, de fapt, un hamburger uriaş.

Drumul de întoarcere către aeroport dezvăluie un Johanessburg în care nu ţi-ai dori să locuieşti decât dacă ai tendinţe masochiste. Casele, fie că sunt în cartiere rezidenţiale sau în cele rău famate, au sârmă ghimpată de ziduri. Şi asta e suficient pentru imaginea unui oraş în care altădată albii deschideau portierele de la maşini când treceau pe lângă negri, iar acum poveştile spun că se întâmplă invers. Africa de Sud e o ţară periculos de frumoasă. Iar finala Champions League văzută în mijlocul savanei, o experienţă de povestit la nepoţi...


(Articol preluat din Eddie's site, iunie 2008)