E începutul singurătăţii, prietene.
Nu-ţi fie teamă!
Ne-am rătăcit
la poalele unui ocean îngândurat
printre piese de teatru albastre.
Lumina cade de-a valma în bucăţi
dar noi, vom sta mai sus
feriţi de valurile chinuite ale
oceanului, şi nu
vom asculta cum frigul etern
Îi macină adâncul.
Departe, valuri mici
au îngheţat de spaimă.
Nu-ţi fie teamă!
Din colţurile Universului
cad bulgări de argint
rostogolindu-se fierbinţi
în urma noastră.
Vom urmări zborul prelung
al stelelor fugite
şi-apoi cum pier
ţipând pe-autostrăzi.
Nu-ţi fie teamă, prietene!
E ÎNCEPUTUL SINGURĂTĂŢII.
(Această poezie face parte din volumul de proză şi poezie Povestiri din altă lume, semnat de Dan Moldoveanu)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate