/eşti tristă şi retrasă în tine ca o apă în izvoare
cu auzul cu privirea cu mâinile cu picioarele
nedesfăşurata
nedespletita
nedezlănţuita
netrăita mea/
femeia născând bărbat
/merele... merele mâncate trebuie acum
până în martie cădea-vor
îmbrâncite de muguri
de-a valma la viaţă/
efemere mere de rai
nici un păcat nu ţine prea mult
/te apasă/
/nici o umbră/
/în tine sau în lume/
/în tot/
un Socrate al ochilor
/vezi că nu vezi nimic/
cu privirile crescute unul în celălalt
Notă: Poezia de mai sus face parte din volumul: Aurelia Borzin, Pansamente. Versuri, Editura Cartier, Colecţia Rotonda, Chişinău, 2006, 64 p.