Panseuri involuntare XV (Ziua de naştere / Calculatorul / Asiaticii)

În viaţă te naşti o singură dată
De-aia ziua de naştere se sărbătoreşte
O dată într-un an decât.
Altfel, dacă s-ar sărbători de mai multe ori,
oamenii s-ar îmbăta prea des
Iar vecinii lor au nevoie de liniştea de zi cu zi.
Apoi, nu se sărbătoreşte de mai multe ori
Şi pentru că, mai cred eu,
nici nu e voie de la preşedinte.
Dar trebuie să ştiţi că fericirea e atunci
când îţi vine nişte musafiri.



Calculatorul e un aparat de informat.
E prietenul cel mai bun al oamenilor şi al copiilor
E un bun de largă folosinţă.
E un fel de televizor cu tastatură.
E un aparat care rezolvă socoteli.
Şi care te ajută să-ţi ocupi timpul liber.



Asiaticii sunt mai galbeni la faţă
Pentru că le-a dat bomba de la Hiroshima
Şi s-au îngălbenit de frică.
Pentru că deasupra lor stă un nor fumuriu.
Deoarece ei fac baie zilnic în nisipul lor galben.
Sau poate din cauza unor probleme biologice.
Sau poate pentru că proprietatea tenului
E schimbată în A.D.N.-ul lor.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)