16.07.2008
Editura Vinea
Ruxandra Cesereanu
Coma
Editura Vinea, 2008



Citiţi o cronică a acestei cărţi.

*****

poeme din coma

călugăriţa ratată
călugăriţa ratată simte rău
mi-e poftă ruşine frică
demonul stă cocoţat pe şira spinării
mă-nţeapă cu ace de siguranţă
poate va scoate dintre coaste o găleată cu dorinţe interzise
dinamită de cocaină am între coapse
clădire surpată cu ferestrele ţăndări
cine se taie în mine în el însuşi se taie
călugăriţa ratată simte frig noapte şi moarte
ori suferinţă după poftele răscoapte
ea simte că dumnezeu este un sânge impur
haaah hah strigă cu părul vâlvoi ca un strigoi
haaah hah la intersecţie stă călugăriţa ratată
aşteaptă tramvaiul trenul metroul sau aşteaptă o altă fată
cu care să facă schimb de credinţă mucenicie şi chibzuinţă
a fost cândva o fată care a vrut să fie călugăriţă
însă din spuma mării nu s-a născut decât o extravagantă gărgăriţă
o făptură de spirt şi camfor cu defect de fabricaţie
de aruncat în container această entitate
deteriorată şi deloc binecuvântată
pace vouă.


castrarea
ce-i de făcut când îngerul din tine are guri puhave
când molusca din creier e soră geamănă cu molusca sexuală
când stai după zid cu o mână între coapse fără să simţi nimic
când pielea ţi se face de tinichea
când nici cărţile nu mai au ce să-ţi dovedească
decât idei neclintite în frumuseţea lor rece
iar aceasta este zadarnică şi bună de dus în mormânt
nu îţi rămâne atunci decât să deşiri centimetri de dorinţă şi credinţă
să schilodeşti fecioarele sfioase care ar putea să-ţi cotrobăie prin minte
să-ţi lingi degetele ca un măcelar mulţumit ori ca o cârciumăreasă lacomă
să plescăi din buze ca un sinucigaş generos
şi-apoi să le croieşti drum cuţitelor
şi altor ustensile care ştiu să rănească adecvat
acesta e singurul lucru pe care poţi să-l faci
iată plăcerea stă lângă tine măsurată la cântar şi ciopârţită
la fel alte scorneli ale capului
de-acum poţi fuma în tihnă
e linişte şi seară va fi bine.


delir
sexul lui îl ţin între coapse ca un instrument de tortură
capul lui îl am între coapse ca o minge strivită
joc fotbal cu bărbatul joc goală fotbal cu bărbatul
părul mi-l calc în picioare după ce-l tai cu foarfeci tocite
cârpă de şters pe faţa alungită a lui dumnezeu
din păr fac păpuşi de vrăjitorie arse cu mirodenii
din păr fac o icoană de păr ca să pot şterge chipul lui dumnezeu
mai pot să curăţ picioarele paraliticilor cu acelaşi păr tăiat
mai pot să fac veşmânt moale-aspru de sac
dar eu sunt călugăriţa ratată maşinărie sexuală angoasată
ursuleţ de jucărie fără dinţi de os
gratie vie care nu intră în carne
unghie umflată şi franjurată de luna chioară
limbă vineţie de cadavru spânzurat
joc goală fotbal cu bărbatul
sunt femeie mi-e frică mi-e spaimă
instrument de tortură părul tăiat.


florăreasa
cred că eşti moartea ce va veni în formă de bărbat
pentru că moartea nu poate fi decât un bărbat
singur zgribulit şi beat
în nici un caz moartea nu este femeie
nici măcar suprafemeie cu trupul perfect ascuţit ondulat
doar bărbat poate fi bărbat matur cu sexul mat
florăreasa de mine nu îl aşteaptă să-i cadă la pat
balena sinucigaşă îl zăreşte la mare depărtare
cum stă şi bea tequila cu mişcări încetinite dintr-o sticlă pe sfert
sunt deja drogată după el bărbatul mahmur
părăsit de alte femei dar deloc fragil ori steril
cu tărie de beznă cu gust de sticlă pisată
după o noapte de dragoste la distanţă îl simt ca o ghirlandă pe şold
precum metisele din hawai
descolăcesc părul în şuviţe de şopârlă
ca să-l clocesc până va fi fluture cap de mort
în uterul meu de iasomie-n saramură
stă bărbatul care e moartea şi bea tequila
îl zăresc de departe îi fac semn de rămas bun cu năframa
el coboară pe scara rulantă spre mine
apoi aprinde un licurici şi-mi arde părul tăiat
părul ars pentru el pentru moartea mea bărbătească de bărbat.


avaria
am pierdut mult sânge din pricini care nu sunt exacte
ca în faţa unei camere de filmat
am fugit cât m-au ţinut puterile în pustie
şi totuşi inima mi-a crăpat după tine
a pleznit desfăcându-se-n firişoare suave
mi se spune că umblu cu limba scoasă de dragoste
ca o cămilă mârţoagă ori ca o căţea spumegând
mi se spune că nu mai am ruşine
într-adevăr nu mai am nici un pic de sfială
fiindcă doar spasme se rostogolesc prin tuburile mele din trup
îmi rup singură hainele şi mă ating
şi mă ating şi mă ating rece umed uscat fierbinte
fiindcă inima mi-a crăpat după tine
aţoasă umflată zemoasă borhot
inima mea a pleznit pentru un singur bărbat
drept care am fost silită să o înfăşor într-un ziar
să nu vină muştele
să nu facă viermi să nu miroase urât
inima mea a crăpat după tine
balamalele ei şi femeile din mine stau cu limba scoasă
pe cale de a fi dresate pe cale de a da ortul popii
inima mea a pleznit şi zace acum ciudat de cuminte la orfelinat.

0 comentarii

Publicitate

Sus