În luna februarie 2008, Editura Tor, parte a grupului Macmillan, a lansat un program prin care a oferit săptămînal abonaţilor (sau celor care consimt să se aboneze) la newsletter-ul lor, gratuit, cîte o carte în format.pdf (din cele aflate încă în librării, nota LiterNet). Iniţial s-au promis 11 cărţi, pînă la urmă au fost 24. Această iniţiativă a precedat lansarea, la 20 iulie 2008, a noului site al editurii. O pagină cu linkuri pentru descărcarea tuturor celor 24 de cărţi a rămas pe site pînă la 27 iulie 2008.
De ce a oferit Tor atîtea cărţi gratis, cînd ele sînt încă de găsit prin librării? Unul dintre scopuri a fost acela de a creşte numărul abonaţilor la newsletter, asta e clar, şi se înscrie în tendinţa editurilor de a stabili legături cît mai strînse cu cititorii. Site-uri atractive, newsletter-uri, bloguri, librării on-line.
De o bună bucată de vreme aceste lucruri nu mai sînt caracteristice doar editurilor de-afară. Multe dintre editurile româneşti au luat-o şi ele pe acest drum şi sînt impresionante site-urile unor edituri ca Polirom, Humanitas, RAO, Nemira. Au apărut chiar şi bloguri, cel mai vechi fiind acela de la Tritonic şi cel mai nou, blogul Editurii Nemira, din care cititorii, fanii editurilor respective, pot afla ceva mai devreme amănunte despre cărţile în curs de apariţie sau pot sugera cărţi şi autori spre publicare. Probabil surpriza celor două edituri cu bloguri o constituie faptul că majoritatea celor care vizitează aceste bloguri şi sînt comentatori activi o constituie fanii F&SF. Pentru că sînt mai informaţi decît cititorii altor nişe? Mai la curent cu ceea ce se publică la marile edituri ale lumii? Se poate şi asta. Sau pentru că fanii SF sînt obişnuiţi cu dialogul între cititori şi editori sau scriitori? Convenţiile naţionale sau regionale de pe vremuri au lăsat urme în comportamentul acestora, fanii F&SF ştiu că legătura directă cu "producătorii" face parte din joc, că aşa stau lucrurile.
Să revenim la Tor şi la programul de cărţi gratuite. Pentru un fan F&SF lista cărţilor oferite este surprinzătoare. Printre ele se află cîteva "celebrităţi": Old Man's War de John Scalzi (Premiul Campbell şi nominalizare Hugo, în 2006), Spin de Robert Charles Wilson (Hugo, 2006), Farthing, de Jo Walton (nominalizări Nebula şi Quill, în 2007), Sun of Suns de Karl Schroeder (finalist Campbell Memorial 2007), A Shadow in Summer de Daniel Abraham (nominalizare Crawford, 2007), Orphans of Chaos de John C. Wright (nominalizare Nebula, 2006). Alţi autori publicaţi: Tobias S. Buckell, Harry Turtledove, Kage Baker, Brandon Sanderson, Daniel Abraham.
Programul lansat de Tor a resuscitat o mai veche dezbatere purtată pe bloguri, pe site-urile autorilor, în articole şi interviuri: postarea unei cărţi la liber, on-line (sau oferirea ei spre descărcare), nu are cumva un efect negativ asupra vînzărilor? E vorba, fireşte, de cărţi care se mai găsesc în librării, şi am văzut în paragraful anterior că Tor a oferit cărţi relativ noi, apărute în 2005 şi 2006.
Cory Doctorow, cel care a practicat frecvent această metodă de a-şi spori numărul de cititori, a declarat în repetate rînduri că, pentru el, oferirea cărţilor la liber (uneori simultan cu apariţia lor pe hîrtie) n-a făcut decît să-i sporească vînzările în librării. Argumentele lui? Nu toţi cei care descarcă o carte în format electronic o şi citesc în întregime. Dacă, după cîteva capitole, ajung la concluzia că le place, se duc şi şi-o cumpără din librărie. Sau, dacă o citesc integral şi le place, se duc la librărie de unde o cumpără pentru a o face cadou. Şi tot aşa.
Cu vreo două săptămîni în urmă, Simon Owens, deţinătorul blogului Bloggasm a postat o însemnare chiar pe acest subiect: cărţile oferite gratis de Tor au afectat vînzările? Owens a luat legătura cu cîţiva dintre autorii ale căror cărţi au intrat în programul Tor, iar răspunsurile au fost împărţite. Astfel, Tobias S. Buckell i-a spus că, după ce Crystal Rain a fost oferită gratis, i s-au dublat vînzările în librării faţă de săptămîna precedentă. Iar Ragamuffin, romanul care continuă Crystal Rain, a avut vînzări chiar mai mari. John Scalzi a declarat şi el că i-au crescut vînzările la Old Man's War cu 20% şi, i-a părut lui mai interesant, vînzările la continuarea The Ghost Brigades au crescut cu 33%, iar la cea de-a treia carte din serie, The Android's Dream, cu 9%. Daniel Abraham, în schimb, a spus că el n-a observat mişcări semnificative în cifra vînzărilor.
Robert J. Sawyer a scris şi el pe site-ul lui despre programul Tor şi n-a prea fost entuziasmat de idee, făcînd un calcul chiar în cazul lui Scalzi. Astfel, zice Sawyer, cîştigurile suplimentare ale lui Scalzi au fost destul de mici, aşa că, pentru autori, programul n-a fost cine ştie ce, şi nu poate fi convins de contrariu decît atunci cînd i se vor prezenta cifre mai consistente.
Dincolo de cifre, de sume concrete pentru fiecare scriitor în parte sau de totalul acestora în cazul editurii, programul celor de la Tor a mai avut un efect, pe care l-a scos în evidenţă Tobias S. Buckell: e vorba despre notorietate, de a fi cunoscut de cît mai mulţi posibili cititori. Şi aici, cu siguranţă, programul a reuşit. Toţi cei care au primit în inbox newsletter-ul editurii Tor sînt mai atenţi la cărţile care vor fi publicate în continuare, urmăresc mai îndeaproape parcursul celor 24 de autori.
S-ar putea face aşa ceva şi în România? Sigur că da! Şi problema nu cred că este neapărat de creştere a vînzărilor cărţilor respective, ci, cum zicea Buckell, de creştere a notorietăţii autorilor. Dacă despre tine, ca autor, au cunoştinţă 5.000 de oameni dintre care 500 îţi cumpără cartea, ce se va întîmpla cu vînzările cînd vor fi 100.000 care vor să afle despre tine şi cărţile tale? Cred că aici este pariul pe care Tor şi l-a propus.
Doza zilnică oferă două din cărţile apărute în ultimii doi ani la Tritonic. Cine va face următorul pas? Şi cu ce rezultate? Vom vedea.