Gânduri

În primele săptămâni ale lunii decembrie a fost relativ cald. Apoi temperatura a scăzut şi a început să bată un vânt foarte rece. Ninsoarea a pornit într-una din seri şi nu s-a oprit timp de zile în şir. Nu e ceva neobişnuit, doar că nu mă omor după iarnă. Nu îmi place frigul. Visez să-mi petrec viaţa la malul unei mări, lângă o plajă uriaşă cu palmieri - am auzit că aşa trebuie să fie fanteziile, nerealiste.

Am avut noroc, totuşi, dintr-un anumit punct de vedere. Măcar trenul nu e aglomerat. Nimeni nu călătoreşte pe vremea asta, după toate prognozele care au făcut furori prin ziare şi au speriat pe toată lumea.

Chiar şi eu, cel mai probabil, o să rămân înzăpezită pe undeva. Şi-or să mă recupereze la primăvară, ori niciodată. Sigur, n-ar fi trebuit să plec nicăieri...! Dar nu am avut de ales. Sau poate că aş fi avut, dacă aş fi fost alt fel de om, unul care-şi ţine gura şi-şi vede de treaba lui. Dar, din păcate sunt exact opusul. O colegă mi-a spus că sunt arogantă şi că răsucesc mereu realitatea în favoarea mea, să-mi pară mie favorabilă. Că trăiesc doar la mine în cap. Adevărul îl văd şi eu. Gura mea mare mi-a făcut probleme din totdeauna. Pe undeva mă urăsc şi singură, îmi dau seama de asta după cantitatea de alcool pe care o beau.

Pe geam se văd deja munţii, câteva sate îndepărtate. Totul pare părăsit. Probabil şi locuitorii s-au speriat de prognozele meteo şi au fugit. Stratul de zăpadă pare foarte înalt, greu de străbătut. Nimeni n-ar face asta, oricum. De fapt, habar n-am cum ar trebui să arate viaţa oamenilor care locuiesc aici, când ninge. Ce fac ei iarna?

Nu-mi rămâne de făcut pentru zilele următoare decât să vizitez împrejurimile, deşi nu pare nimic de vizitat. Ce să vizitezi? Zăpada?!

Renunţ la gândurile astea. Mă apuc să citesc un articol despre cum să ai o relaţie sănătoasă. Autorul spune că este greşit să îţi imaginezi că altcineva o să te facă să te simţi fericit, împlinit, sau că o să te ajute sa te împaci cu tine însăţi. Cică ar trebui să fii aşa dinainte de a-l întâlni pe acest cineva. Grea sarcină! Mai grea decât plaja cu palmieri! Cică altfel o să atragi persoane la fel de nefericite şi de neîmplinite ca şi tine. Bineînţeles, oficial dispreţuiesc genul ăsta de reviste. După cum se vede, le citesc doar pe ascuns. Nu aş admite că le citesc, evident. Nu e destul de intelectual ori sofisticat. Când o să cobor, o să arunc revista în primul coş de gunoi. N-am dat bani pe ea oricum, am primit un exemplar gratuit de la firmă. Mai exact, l-am luat pe ascuns, când nu era nimeni de faţă. Cel care editează revista ne este client. Se pare că au o vânzare incredibilă.

Nu ştiu mare lucru despre relaţii fericite, aşa că nu mi-ar strica să mai învăţ ceva dintr-o revistă ieftină. De exemplu, în ultima vreme cochetam cu gândul să mă încurc cu Andrei. S-a despărţit de prietena lui, dar îi place să vorbească mereu despre ea. Ai fi zis că după un an ar fi trebuit s-o uite, dar nu. Apoi, nu văd nici un rost să încep o relaţie cu el. Ştiu ce gen de om este. O să dureze o vreme, după care totul se va termina. Îi va vorbi alteia doar despre mine până o s-o-nebunească.

În tot acest răstimp cât am fi împreună, eu o să simt că îmi fuge mereu printre degete, că nu reuşesc să mă conectez cu el în nici un fel, o să facem o mulţime de sex nereuşit, apoi o să dăm vina unul pe altul. Până la urmă, o să apară altul mai drăguţ, ori alta mai drăguţă, eu o să-mi strâng lucrurile şi o să plec. Am mai văzut filmul ăsta.

Viaţa reală nu e ca în revistele astea. Nu ne-am întâlnit la locul de muncă, eu şi Andrei, nu ne-am îndrăgostit, şi nu am trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi... Iar bărbaţii cu care eu sunt compatibilă şi cu care aş avea o şansă să petrec restul vieţii împreună, lucrează probabil la alte firme, poate locuiesc chiar în alte oraşe, sau poate chiar pe continente diferite. Exact atât de complicat e totul.

Sau... sau poate trecem zi de zi unul pe lângă altul şi nu ne aruncăm nici măcar o privire nenorocită.

Dar de ce singurătatea nu poate lua sfârşit aşa: eşti în tren, întâlneşti un tip interesant, şi cu asta basta? Eşti la mare pe plajă, un bărbat bine vine la tine şi te abordează? Te afli într-un restaurant şi tipul ăsta te întreabă dacă te-a mai văzut cumva undeva? Tu eşti singură în faţa unui pahar de vin, pe el l-a lăsat cu ochii în soare o femeie care nu-l merită...

Sunt epuizată, deşi călătoresc în interes de serviciu, iar mâine mă întâlnesc cu reprezentantul unei firme importante. Tot ce îmi doresc este un duş şi un pat. O să ajung la hotel, o să dau la o parte draperia cu flori colorate, şi o să deschid geamul. De jur împrejur o să văd doar alb. Un imens de alb. Zăpadă fără pată. Nici cel mai mic zgomot. Autostrada, undeva foarte, foarte departe. Iar un tip o să apară pe uşă şi...