Scopul: Câştigarea concursului cu tema: Der dritte Leumond Schreibwettbewerb, organizat de un necunoscut/necunoscută din Austria.
Premiul: Un pachet de biscuiţi.
Desfăşurarea proiectului:
1. Mobilizarea tuturor forţelor pentru scrierea unui Geschichte (Gedicht/Lied sau Drehbuch/Drama de maxim 10.000 de caractere.)
2. Solicitarea unei finanţări PHARE, bursă de studiu în Africa, sponsorizare din partea unor fundaţii de protecţie a animalelor din Uniunea Europeană şi din partea sindicatului cosmonauţilor.
3. Găsirea unui om care ştie bine limba germană, pentru traducerea textului (plătirea traducătorului cu o cafea, o bere şi un pachet de ţigări Pall Mall, după salariu)
4. Expedierea acestuia prin e-mail (Deadline: 20 martie)
Mi-e teamă că organizatorul acestui concurs e neserios. Din câte mi s-a spus prima dată tema a fost: Cum a ajuns Elefantul pe Lună, apoi, într-un mod misterios, fără explicaţii, animalul s-a schimbat, din Elefant s-a transformat în Leu, ceea ce n-ar fi fost o tragedie prea mare însă sunt sigură că mulţi au apucat deja să se documenteze despre condiţiile în care un pachiderm ar încăpea într-o navă cosmică. Nu mi se pare corect. Dacă concurenţii au ajuns la 8.345 de caractere când au aflat că elefantul lor e expirat şi că trebe să-l schimbe în leu?? Şi nu e chiar aşa uşor să dai delete peste tot unde apare elefantul şi să notezi în loc leul, că doar arată diferit, în mod cert e o diferenţă uriaşă de greutate între ei, e stupid să laşi acolo ceva de genul: Inginerii de la NASA au proiectat o cameră specială de depozitare a frunzelor şi a fructelor praf destinate hranei leului cosmonaut, ba chiar au dotat nava cu o perie specială de masat trompa. E posibil ca schimbarea să fi intervenit în urma intervenţiei brutale a asociaţilor de protecţie a animalelor, dar atunci de ce nu ni s-a zis şi nouă? Să ştim ce şi de ce! În plus leul e persecutat în acest proiect, pe el cine l-a întrebat dacă vrea sau nu să zboare aiurea în cosmos, mai ales că acolo nu sunt antilope şi zebre de ros, nu-s leoaice de încălecat şi nici copaci care să facă umbră în deşert, pe Calea Lactee nu e urmă de nisip.
Bun. Să lăsăm elefantul în pace pentru că nu mai face parte din proiect. Să ne ocupăm de bunul leu. Ca o paranteză, mulţi oameni de bine şi-au dat cu părerea în privinţa proiectului.
R.M. m-a asigurat că doar pe un elefant călare pe o furnică ar putea să călătorească, S. şi-a rotit ochii apoi m-a rugat să nu mai trimit nicăieri leul, că-mi dă ea biscuiţi şi-o văcuţă cu lapte, T. ar fi putut să zică ceva despre săpatul unui tunel, dar n-am apucat să-l întreb. I: " Prin proiecţie ortografică în planul incident Satelitului Apollo sau vizionând un film comic cu obiecte".
Ultimul răspuns mi se pare impertinent, unde s-a mai văzut un leu cinefil?? Nicăieri! Personal n-am fost în Africa, însă nici la CNN, nici la BBC n-am auzit de aşa ceva.
V., care mi s-a lăudat că a copilărit selenar, a precizat că Laika a ajuns în cosmos pentru că ruşii nu ţineau câini în casă. "Leii sunt creaţi pentru alipiri omeneşti" - V. O remarcă ce ar fi demnă de luat în seamă dacă i-am înţelege sensul şi rostul, însă nu pricepem.
Încercând să ignor sfaturile absurde care mi-au fost date, am vrut cu toată seriozitatea să mă documentez despre NASA, navele cosmice, Lună, stele, Sputnik 2 şi biata Laika, mă rog, tot ce ar fi putut să ducă la realizarea proiectului: Trimiterea unui leu la dracu' în praznic. Din păcate seriozitatea s-a dus pe apa Sâmbetei. Mai mulţi factori perturbatori mi-au stricat planul, cum ar fi şeful care a avut pretenţia absurdă să muncesc, neînţelegând importanţa proiectului, apoi impulsurile mele de nestăpânit de a bea cafea prin baruri, locuri publice unde de obicei nu ai cum să găseşti informaţii pertinente despre forţa de gravitaţie, viteza luminii, comete, lansări de rachete, titaniu şi costume de cosmonaut. O oarecare decenţă m-a oprit să trimit un mail la adresa [email protected] şi să solicit date esenţiale care ar fi putut să mă ajute, mai ales că de pe site-ul oficial NASA am observat că Luna este deja un loc demodat, mult mai în vogă este planeta Marte. Însă eu n-am treabă cu marţienii.
Şi de ce nu? La ora aceasta (14.36, data: 20.03.2005) am terminat deja textul, am trimis leul pe Lună, acum aştept ca traducătoarea să termine de scris un articol despre o afacere dubioasă în care au fost implicate nişte goblenuri, oameni de afaceri din Israel şi Luxemburg, ca apoi să-mi traducă cuvintele în cauză. Nu e timpul pierdut. Mai pot încă să trimit un mail la NASA.
Gata. Am trimis. Dacă nu vor răspunde în timp util, adică până diseară, înseamnă că e ceva e putred în Danemarca. Lipsa de transparenţă, ascunderea informaţiilor de ochii publicului (în acest caz ochii publicului fiind reprezentaţi de ai mei), nu pot duce decât la o singură concluzie: cosmonauţii fac parte dintr-o conspiraţie universală de care nu sunt deloc străini marţienii.
Altă problemă: fiind avertizată că în germană cuvintele sunt de la lungi la foarte lungi, am încercat să mă limitez la 9.230 de semne româneşti, gândindu-mă că pe nemţeşte se vor înmulţi. Tare mi-e teamă că nu e suficient, că va trebui să renunţ la câteva episoade importante, cum ar fi cel despre primul leu - pe nume Bubu - otrăvit de ruşi cu ciocolată din lapte de cămilă. Fragmentul în cauză:
În luna decembrie o ştire de la BBC a dezvăluit implicare unor foşti ofiţeri KGB în sabotarea proiectului. Aceştia au strecurat mişeleşte ciocolată elveţiană în hălcile de carne destinate leului crescut într-un laborator secret din Arizona. O minte bolnavă i-a aruncat în cuşcă ciocolată din lapte de cămilă născută în Arabia Saudită, hrănită cu trestie de zahăr din Cuba. Înnebunit de durere, bietul leu se bălăngănea prin cuşcă ţinându-se cu labele de fălci, înghesuindu-l pe veterinar într-un colţ. Seringa cu somnifer nimerise fundul unei asistente. Leul 00770077 - poreclit Bubu - suferă şi de diabet. După ce stomatologul va reuşi să scape de enervantele tremurături de mâini, cap şi bazin, îi va scoate măselele afectate şi-l va pune la un regim drastic. Fără ciocolată!
Traducătoarea a făcut o pauză de la afacerea Luxemburg, ieşind în curte să fumeze! Nici prin cap nu i-a trecut să treacă în nemţeşte câteva cuvinte din proiectul meu! Al doilea leu - cel mai important - se numeşte Caisă. Îl cheamă aşa nu din motive oculte, cum aţi fi tentaţi să credeţi, ci pentru că săptămâna care tocmai e pe cale să se ducă mi-a fost poftă de caise. Azi mi-e poftă de piersici zemoase, însă nu se face să-i schimb numele. A trecut mai bine de o jumătate de oră, cercetătorii de la NASA nu mi-au răspuns la e-mail... Poate că au aflat că nu i-am zugrăvit în culori tocmai plăcute.
Fragment din textul care îl voi trimite la concursul Der dritte Leumond Schreibwettbewerb:
Tratatul de la Geneva interzice clar răpirea neautorizată a leilor de deşert. Nu le-a păsat. Într-o dimineaţă de ianuarie leul nostru zăcea la umbră sub un baobab, înconjurat de doamnele sale, când un elicopter le-a stricat liniştea făcând gălăgie cu elicea. Oamenii de la NASA l-au băgat într-o plasă de pescuit bibani, l-au atârnat de un cârlig, apoi gata, elicopterul a dispărut în zare cu dânsul cu tot, pe un fundal învăpăiat de răsărit. Ar fi fost de-a dreptul romantic, mai ales că leoaicele plângeau şuvoaie în urmă udând baobabul, palmierii, furnicile. Răgetele lor au ajuns până sub un alt baobab unde se afla un alt leu, unul amărât (coada strâmbă de la muşcătura unei zebre, cu urme de gheare pe nas) dar nu chiar atât de bătrân încât să nu-şi mişte fundul până la dânsele. Ar fi fost o scenă sfâşietoare de-a dreptul, dacă răpitorii de la NASA nu s-ar fi îmbătat în elicopter apucându-se să cânte porcării marinăreşti.
N-a fost corect din punct de vedere politic. I-am tratat cu dispreţ pe marinari. E ora 15.39. Domnişoara Wilk mă asigură că în curând va termina de scris la cazul Luxemburg şi va traduce textul. Nu cred. Din nou m-a asigurat că dacă leul Caisă a aterizat pe Lună, sigur că va ajunge la timp şi în Austria. Eu nu sunt atât de optimistă. Plec în oraş, las totul la voia sorţii.