Prietenia şi muzica de cameră

În 2008 putem spune că festivalurile de vară de muzică clasică au început să aibă chiar concurenţă. La Braşov, de exemplu, în seara de 18 august, se petreceau în paralel un concert dedicat împlinirii a 125 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu şi un altul al Orchestrei Naţionale de Tineret.

Cele două se desfăşurau în contexte diferite, primul, cel la care ne referim acum fiind inclus în festivalul Cetatea muzicală a Braşovului. Petrecându-se pentru a şasea oară în luna august la Braşov în organizarea Consiliului judeţean Braşov şi a Fundaţiei "Şerban Lupu", festivalul a atras şi de această dată seară de seară la eleganta sală Reduta un public numeros, compus atât din localnici cât şi din turişti, în perioada 12 şi 18 august,

Directorul artistic al festivalului, Şerban Lupu, nu uită niciodată ca, mândru de originile sale braşovene să amintească: "Braşovul are o tradiţie muzicală extraordinar de bogată care datează de câteva secole. De altfel toate concertele au loc în sala Centrului Reduta, sală celebră unde au cântat printre alţii muzicieni precum Brahms, Liszt, Enescu, Kreisler." Am fost la unul dintre recitalurile din această lună august şi am văzut fizionomiile celor din public respirând relaxare, lumină, optimism... Poate datorită muzicii, poate pentru că lumea era în concediu... Reconfortant este pentru un bucureştean aflat în vacanţă sentimentul că lucruri spectaculoase se petrec şi în alte părţi ale ţării. Cu restaurări în stil, cu fermecătoare cafenele şi restaurante care dau un plus de personalitate centrului istoric, Braşovul este o gazdă ideală pentru muzica clasică.

Vorbindu-ne despre invitaţii şi profilul acestei ediţii, Şerban Lupu afrma: "Continuăm cu muzica de cameră, un program bazat pe piese celebre dar, aşa cum fiecare ediţie a avut o temă, de această dată dedicăm atât un simpozion, cât şi un concert, comemorării a 125 de ani de la dispariţia dintre noi a lui Ciprian Porumbescu. Un om care a fost un fel de flacără de inspiraţie pentru contemporanii săi, pentru generaţiile următoare şi a cărui prezenţă a adus mai ales în oraşul Braşov şi în toată comunitatea culturală a Braşovului o energie muzicală extraordinară. Interpreţii muzicii sale sunt pianista Ilinca Dumitrescu, soprana Mirela Zafiri, violoncelistul Mirel Iancovici şi cu mine, unele fiind chiar piese inedite, absolut necunoscute ale lui Ciprian Porumbescu."

Ca un alt punct de interes, în afară de pianistul Ian Hobson, din Anglia, şi violoncelistul Mirel Iancovici, din Olanda, care sunt deja oaspeţi frecvenţi ai acestui festival, au evoluat la această ediţie şi câţiva tineri precum violonista Alda Dizdari din Albania (care de altfel a fost şi eleva lui Şerban Lupu în Statele Unite în urmă cu mai mulţi ani, iar actualmente locuieşte la Londra şi este prim-violonistă a cvartetului Alegri), o violistă din Suedia, Ylvali Zilliacus (activă la Londra şi la Stockholm) sau pianistul Sholto Kynoch (care are un festival al său la Oxford, în Anglia şi este profesor la Guildhall Scholl of Music). În afara repertoriului clasic, publicul a avut ocazia de a asculta şi un repertoriu mai puţin obişnuit în transcripţie pentru instrumente de coarde, una dintre aceste lucrări fiind celebra "Sonata Kreutzer".

Recitalul la care am participat a fost susţinut de "veteranii" acestui festival, violonistul Sherban Lupu, violistul Mirel Iancovici şi pianistul Ian Hobson, având în program lucrări mai rar cântate pe scenele noastre, precum cele semnate de A. Franchomme şi C.V. Alkan pentru violoncel şi pian şi Trio op. 15 de Smetana. Reascultându-i la Braşov pe cei trei muzicieni posesori fiecare a unei experienţe de concert uriaşe, ne-am reamintit şi alte concerte în care ne-au încântat prin arta construcţiei, a susţinerii reciproce şi a reliefării esenţialulului tematic, elemente fundamentale pentru rezistenţa unui trio cu experienţă..

Pentru definirea spiritului festivalului Cetatea Muzicală a Braşovului, o discuţie mai veche pe care am avut-o cu violoncelistul de origine română Marcel Iancovici, cred că este relevantă: "Genul acesta de festival, pe care îl găsesc excepţional de bine pregătit la Braşov, se practică foarte des în restul Europei. Ideea este aceea de a reuni artişti animaţi de aceeaşi dragoste pentru muzica de cameră, eventual temperamente diferite, legaţi de prietenie sau pur şi simplu de afinitatea pentru acest domeniu. Îi pui împreună şi vezi ce iese. Este exact contrariul faţă de ceea ce ştim noi, de muzica de cameră profesională serioasă, care a devenit deja este un fenomen aproape instituţional, care necesită o muncă asiduă şi regulată, multe zile, luni sau chiar ani. Ceea ce se încearcă în festivaluri ca acesta este tocmai rezolvarea acestui conflict între lipsa de timp pe de o parte şi intensitatea şi aderenţa la lucru pe care fiecare muzician trebuie s-o aducă, pe de altă parte".